Florică Stănici a venit la patinoarul “Mihai Flamaropol” la 7 ani, îndemnându-se cu copiii din cartier. “Nu ştiam nimic despre hochei. Dar m-a atras ca un magnet. Primul meu antrenor, Marcel Tudor, m-a momit cu o ciocolată şi cu un suc”, îşi aminteşte Florică Stănici, care la vârsta de 16 ani începuse să practice în paralel fotbalul, la Aversa.
“Faptul că începusem să ies în străinătate cu hocheiul m-a făcut să nu mă mai intereseze fotbalul”, povesteşte Stănici. La 20 de ani, a ales să joace la Sportul, echipă de la care s-a şi retras în urmă cu doar câteva zile. “Acolo nu s-a pus problema unor câştiguri. În ultima vreme, noi veneam cu bani de acasă pentru deplasări. Hocheiul l-am practicat din plăcere. Pe vremea lui Ceauşescu, eram angajaţi la TMUCB, întreprindere care-i avea pe statul de plată şi pe fotbalişti, inclusiv pe Hagi”, îşi aminteşte Stănici.
Ţine legătura cu familia persoanei decedate
În 2000, viaţa avea să-i ofere un moment de restrişte. Dintr-o altercaţie aparent banală, a lovit un om, care şi-a pierdut apoi viaţa. Când vine vorba despre acel eveniment, leagă tot mai greu cuvintele: “Am fost la momentul nepotrivit, în locul nepotrivit. Pentru fapta mea am plătit cu închisoarea, dar tot timpul voi avea în minte imaginea acelui om. Am făcut greşeala vieţii mele. ţin legătura cu familia persoanei respective. Nu-mi voi ierta niciodată gestul necugetat de care am dat dovadă. Totul s-a petrecut la nervi. Credeţi-mă… mi-e greu să vorbesc despre acel incident…”, ne-a declarat el.
Vrea să sprijine fostul club
Stănici are o firmă de internet în Bucureşti. “Voi încerca, din puţinul meu, să sprijin echipa de hochei a Sportului, în special pe jucătorii tineri”, declară Stănici. Andrei Cristian (14 ani) şi Robert Dorian (9 ani), băieţii cei mari, practică fotbalul. El speră ca măcar Florin Luca, fiul cel mic, de doar un an şi jumătate, să practice hocheiul.