ComenteazăLibertatea: Cum a fost acel turneu în Coreea de Nord?
Florin Dan: A fost una dintre cele mai interesante deplasări pe care le-am făcut. Am fost cazaţi în Phenian şi ne-au tratat ca pe nişte regi! Probabil voiau să ne arate ce bine e la ei.
Cu mâncarea cum stăteau?
Ne dădeau şapte feluri de mâncare la fiecare masă, indiferent dacă era mic-dejun, prânz sau cină, de la salate la fripturi şi restul. Am avut doar mâncare europeană, nu ciudăţenii. Dar se vedea că se străduiau să ne facă o părere bună despre ţara lor.
Nivelul fotbalistic al nord-coreenilor care era?
Am jucat cu naţionala de seniori şi cu echipa armatei. Am făcut egal, 0-0, în ambele meciuri şi ne-au cerut revanşa. Ne-au bătut cu 1-0, respectiv cu 2-0. Oricum, nu erau la un nivel prea ridicat, deoarece noi eram tineri, iar singura diferenţă a fost că erau mai dezvoltaţi decât noi.
Nu auziseră de Madonna sau de Michael Jackson
Cum a fost pe stadionul din Phenian?
Am jucat în faţa a 100.000 de oameni, pe un stadion imens. Se vedea că oamenii erau aduşi cu forţa, deoarece nu scandau, erau cam tăcuţi. Doar când erau faze de poartă se auzea un suflu. Erau în tribune şcolari, soldaţi, tot felul de uniforme, probabil primiseră ordin să se prezinte acolo.
Oamenii erau terorizaţi de autorităţi?
Nu erau speriaţi sau cel puţin nu păreau, dar erau rupţi de realitate. Nu ştiau engleză sau altă limbă străină. Nu auziseră de Madonna sau de Michael Jackson, iar unui coleg care avea mobil i l-au oprit la vamă. Mergeau pe biciclete, iar noi aveam nişte lasere cu care ne jucam noaptea şi ei se aruncau la pământ, crezând că sunt arme.
Jucătorii nord-coreeni vor fi trimişi în mină la întoarcerea în ţară…
La cum am văzut că sunt crescuţi şi îndoctrinaţi, o să ceară singuri să fie trimişi la muncă în mină pentru că şi-au făcut ţara de ruşine. Au o altă mentalitate, diferită de a restului lumii, şi ceea ce nouă ni se pare ciudat la ei e ceva obişnuit.
„Aveau statui ale conducătorilor peste tot. Erau înalte de zeci de metri şi aveau la bază mese lungi încărcate cu flori proaspete. Automobilele Dacia erau cele mai numeroase pe străzi. La televizor nu aveau program decât 3-4 ore, seara, în care recitau pţzii pentru conducătorul lor. Noi ne prăpădeam de râs cum îşi dădeau ei sufletul acolo, cum începeau să plângă din dragoste pentru liderul lor. La 18.00 se închidea tot şi începeau să facă curat. Străzi mai îngrijite ca acolo nu am văzut nicăieri”, a mai povestit Florin Dan.
„Am stat două săptămâni, am vizitat un fel de Casă a Poporului a lor, în care era aşezat sicriul din sticlă al lui Kim Ir Sen, Casa Cadourilor, în care se găseau diversele daruri primite de liderul lor şi care avea o cameră dedicată lucrurilor trimise de Ceauşescu. Erau acolo tablouri, vaze, statuete, tot felul de lucruri. Ne-au dus şi într-un parc de distracţţii, şi într-un templu budist”, a adăugat fotbalistul.