Comentează”Nu mai speram eu în urmă 16 ani, când am fost depistat cu cancer la colon, să trăiesc să văd acum ASA atât de aproape de titlu. Dumnezeu a fost prea bun cu mine”, spune fericit nea ”Coco”, fost președinte la ASA timp de 16 ani (1982-1998), în Libertatea.
Chiar dacă a fost și manager executiv la Steaua (1998-2003), perioadă în care a trăit bucuria câștigării titlului, a Cupei și Supercupei Românei, inima lui Cornel Cacovean bate în aceste zile pentru prima lui dragoste. ”Sunt mai aproape de ASA și cred că poate câștiga campionatul. Mi-aș dori ca această echipă să depășească performanța ASA-ului lui Boloni și Ispir, care a terminat pe locul 2 în 1975. Steaua are probleme mari fără Tănase, Rusescu și Papp. În schimb, cred că Mureșan va fi apt pentru meciul direct”, a declarat Cacovean.
Meciul direct, decisiv
Fostul conducător îl contrează pe președintele Stelei, Valeriu Argăseală, care a afirmat că în retur arbitrajele au defavorizat liderul și a favorizat ASA: ”Steaua se plânge prea mult de arbitraje, nu e normal pentru un club atât de mare. Îmi pare rău pentru Steaua, dar nu-i mai văd pe jucători foarte uniți. Sper să fie un meci frumos la București, fără certuri.
Secretul ASA-ului este seriozitatea conducerii clubului, care le-a dat jucătorilor tot ce le-a promis. Meciul direct va decide campioana, dar despre asta putem vorbi mai multe după meciurilor din această etapă, U Cluj – Steaua și ASA – Pandurii”.
Ispir și frații vitregi
Meciurile Steaua – ASA, ambele echipe militare, disputate înainte de Revoluție au fost speciale.
”Eram considerați frații vitregi ai steliștilor. Nu ni s-a spus niciodată să ne dăm la o parte, dar erau presiuni mari de la București. Mereu am jucat cu ambiție acasă împotriva Stelei, dar în Ghencea nu ne-au iertat niciodată. Lăcătuș ne luat la înjurături de pe tunel”, a povestit Florea Ispir (65 de ani), care a jucat 485 de meciuri pentru ASA, fiind jucătorul cu cele mai multe prezențe în Liga I la o singură echipă.
Cornel Cacovean a complet: ”Eu le propuneam să facem egal, dar steliștii refuzau. După ce câștigam era deranj mare. Începeau telefoanele de la București, să mă certe: ”.