Richard Boardman, de la cabinetul de avocatură Rylands Garth, care îi reprezintă pe jucătorii amatori, susţine că indiferent de nivelul de practicare al sportului, de la şcoală la seniori, de la amatori la profesionişti, de la feminin sau masculin, s-au constatat, din nefericire, aceleaşi deficienţe neurologice alarmante:
„Este o chestiune de viaţă și de moarte pentru mulţi. Marea majoritatea a foştilor şi actualilor jucători pe care îi reprezentăm iubesc sportul şi nu vor ca el să fie afectat în vreun fel”.
În grupul jucătorilor amatori figurează mai mulţi foşti internaţionali, astăzi retraşi din activitate, dar şi jucători de elită care au practicat rugby-ul înainte de a deveni profesionist în 1995, jucători care au evoluat la juniori, cât şi familia unui jucător care a decedat după ce a suferit de encefalopatie traumatică cronică (ETC).
Obiectivul jucătorilor este de a obţine despăgubiri pentru ei şi familiile lor şi să încerce să facă sportul mai sigur pentru generaţiile viitoare.
Cabinetul de avocatură Rylands Garth reprezintă deja peste 275 de sportivi profesionişti care au suferit comoţii cerebrale, printre care Steve Thompson, campion mondial cu Anglia în 2003 şi Ryan Jones, fost căpitan al Ţării Galilor.
Potrivit unui studiu publicat în octombrie de Universitatea din Glasgow, foştii jucători internaţionali de rugby au şanse de două ori şi jumătate mai mari decât populaţia generală de a dezvolta boli neurodegenerative.
Preşedintele World Rugby, Bill Beaumont, a abordat problema sănătății jucătorilor într-o scrisoare deschisă publicată miercuri, înainte de Cupa Mondială 2023 din Franţa, că va deschide cercetări.