L-a oprit să mai iasă la şpriţ în oraş
Cum s-au cunoscut?
Cornel avea cam 25 de ani şi s-au împrietenit la facultate. Studiau amândoi la Drept. Pe la 28 de ani s-au şi căsătorit. El era un jucător important la Dinamo şi la prima reprezentativă, dar, spre deosebire de multe mariaje de la vremea respectivă, al lor a fost bazat strict pe dragoste.
De ce spuneţi că i-a prelungit viaţa de fotbalist?
Pentru că, burlac fiind, poate era tentat să mai stea la un şpriţ în oraş. Silvia se impunea, iar el o asculta. Tocmai de aceea, mă rog, împreună cu voi şi cu toţi cei care îl cunosc, să-i dea Dumnezeu sănătate în aceste momente grele. Şi Silviei (n.r. – aflată încă în spital, după ce medicii au fost nevoiţi să-i amputeze ambele picioare), şi lui Cornel!
Când Dinu se pregătea de retragere, în 1982, dv. abia intraţi în arbitraj la prima divizie.
Da, e adevărat. În 1982, am fost promovat din lotul B, din care făceam parte din 77. A fost un scandal uriaş, în 1981, când au fost daţi afară foarte mulţi arbitri, care m-a ajutat să promovez mai repede, dar eram deja în vizor.
Aveaţi vreun meci în prima divizie?
Da, ca arbitru de linie. Pe atunci aşa era. Ucenicia de arbitru de centru o făceai ca tuşier, nu erau separate ca acum. Şi chiar am terminat şi un curs intensiv de arbitraj, când şi-au dat seama că trebuie promovate nume noi.
S-a dat şi concurs?
În mod normal, ar fi trebuit să fie un concurs de promovare. Sau, mai bine zis, un test de promovare. Dar, date fiind acele condiţii speciale, întâi ne-au promovat, examenul l-am dat după!
De la «Mister» pentru «Veta»
Se simte un pic mai bine
Antrenează arbitri
Zilele trecute, “antrenorul” Şerban Necşulescu a participat la Cupa Prietenia, competiţie de minifotbal destinată arbitrilor. Fostul “cavaler” a fost selecţionerul “fluieraşilor” din Dâmboviţa cu care, finalmente, a ocupat poziţia a patra pe ţară, după ce a pierdut finala mică, împotriva Constanţei, la lovituri de departajare.