„A fost o surpriză totală pentru mine venirea Revoluției. Atunci mi-a părut rău că n-am reușit să fug mai devreme în străinătate. Aveam deja 29 de ani când am rămas în Spania și n-a mai fost timp pentru a-mi împlini cariera așa cum mi-aș fi dorit”, spune azi Viscreanu.
El își amintește un dialog pe care l-a avut cu Hagi în capitala iberică în 1990, după ce Gică s-a transferat pe „Santiago Bernabeu”: „Mi-a spus că ar fi trebuit să joc la Real Madrid sau Barcelona dacă nu exista episodul cu Australia, care mi-a schimbat radical cursul carierei. Îmi știa valoarea. Ne cunoșteam de multă vreme, de prin vara lui 1982, când încă nici nu apucase să debuteze în prima ligă. Am petrecut atunci câteva săptămâni împreună, jucam fotbal în 7 pe plajă și ceilalți nu ne lăsau niciodată să fim coechipieri, fiindcă așa nu mai avea nimeni nicio șansă în fața noastră”.
„Ieșeam deseori împreună în Madrid”
Continuă: „Mă întreba pe atunci cum e să joci în Divizia A. El a trecut atunci și printr-o suspendare de vreun an, dar juca pe fals la Constanța. Îmi zicea antrenorul lui, Iosif Bukossy, că îl lăsa să facă ce vrea pe teren. Ar fi fost o crimă să-l încorseteze în cine știe ce scheme rigide”.
Rememorează reîntâlnirea cu Hagi la Madrid, în 1990: „Când a venit în Spania, eu eram deja acolo de un an. M-am dus la el la hotel și chiar mă gândeam pe drum că dacă mă va trata de sus, fiindcă ajunsese la Real, îi spun «la revedere» și gata! Din contră însă, a fost foarte amabil, parcă de-abia aștepta să ne vedem. Am ieșit apoi deseori împreună în oraș, o știam foarte bine și pe prima lui soție, pe Leni. A fost o plăcere să iau parte și la primul lui interviu, la inițiativa jurnalistului, care a titrat apoi «Dos rumanos in Madrid». Îl consider și acum un bun prieten pe Hagi. Sunt sigur că aș avea porțile deschise dacă aș merge să-l vizitez la Constanța”.
Hagi e singurul din lume care a câștigat un campionat cu o Academie. Sigur, n-a scos un Messi sau un Maradona, dar a produs și produce jucători remarcabili pentru fotbalul românesc. Respectați-l și ascultați-l cu atenție pe Gică! E ușor să-l criticați, dar greu să-i recunoașteți meritele incredibile cu proiectul Viitorul.
Gheorghe Viscreanu
Vedetă la televiziunea lui Murdoch
În 1981, între momentul evadării din cantonamentul naționalei U20 prezentă la Mondialul de tineret și extrădarea la București, Viscreanu a petrecut câteva zile trepidante la Melbourne: „Mergeam deseori la discotecă cu copiii unuia dintre românii care m-au ajutat atunci să rămân la Antipozi și am devenit eroul unui reality-show la o televiziune a lui Rupert Murdoch. Mă duceau în fiecare dimineață cu un elicopter la studiouri, deschideam programele matinale, mă filmau pe stradă, la grădina zoologică. Partea mea din contract trebuia să fie de 5.000 de dolari, dar am primit doar 500 de dolari chiar înainte să fiu trimis înapoi la București. Mi-am luat ceva din shop cu banii ăia, că altfel mi-i confiscau când ajungeam în România”.
Dacă vreți să vă închipuiți cam ce profil de jucător eram, gândiți-vă la Gerets sau Dani Alves. Mă regăsesc în special în brazilian. Sigur, el lovea mingea mai bine ca mine, dar eu aveam dese schimbări de ritm, eram polivalent, n-aveam temeri în duelurile unu contra unu, plecam cu mingea la picior printre doi adversari.
Gheorghe Viscreanu
Gheorghe Viscreanu
Născut: 19 august 1961, Sărata, Bacău
Post: fundaş dreapta
A jucat la: LPEF Bacău, SC Bacău, Luceafărul Bucureşti (juniori), SC Bacău (1980-87), Steaua (1981), Flacăra Moreni (1987-88), Dinamo (1988-89), Rayo Vallecano (1990-91)
Selecţionat în „naţionalele” U19 la Euro 1980 (RDG) și U20 la CM 1981 (Australia)