Pe 11 martie 2006 în timpul unei meci școală pe terenul de rugby de la Grivița, sportivul celor de la Olimpia București, George Baltă suferea un grav accident.
Era în linia întâi, taloner, dar în momentul în care cele două echipe s-au legat în grămadă, George era nepregătit. Iar arbitrul, cel care trebuia să verifice acest aspect, n-a fost atent.
„Am primit un șoc de 600 de kilograme în ceafă. Bărbia mi-a fost înfiptă-n piept și-am auzit o trosnitură. Am căzut pe spate și-acolo încercam să mă ridic și nu reușeam. Am fost luat de salvare și dus la Spitalul Floreasca, unde medicii le-au spus părinților că mai am doar trei ore de trăit!”, a spus George, în cadrul emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”, de pe GSP.RO.
În ziua accidentului aveam o diurnă de 150 de lei. Eram plătit de Olimpia București, actualul CSM București. Era un club susținut de Primărie, iar asta primeam eu pe lună, 150 de lei. În ziua accidentului nu am avut nici asigurare.
George Baltă, fost sportiv:
„Iau fiecare zi ca pe o încercare, ca pe o luptă”
Vertebra C6 s-a spart complet, iar așchii de os s-au înfipt în măduva spinării și au secționat măduva și nervii ce circulă prin ea: „Un om normal dacă ar fi primit șocul ăla ar fi murit pe loc!”.
Iar din acel moment a început o adevărată luptă pentru recuperare. „N-am învins nimic până acum. Iau fiecare zi ca pe o încercare, ca pe o luptă pe care reușesc să o trec”, spune fostul sportiv.
Fostul sportiv spune că a fost pus pe picioare din punct de vedere mental de un psihoterapeut, „care m-a făcut să văd cu adevărat ce înseamnă viața!”.
Iar după mii de ore de recuperare, George își mișcă mâinile, dar e în continuare imobilizat în scaunul cu rotile. În schimb, poate conduce o mașină adaptată nevoilor sale.
„Nu mai mi-e rușine să ajung într-un loc, la supermarket sau aici, la studio, și să cer ajutorul unui om care trece pe lângă mașină ca să-mi dea scaunul din portbagaj. În rest, mă descurc”, a mai dezvăluit fostul sportiv la emisiune.
Problemele unei persoane cu dizabilități
Care recunoaște că în București are tot felul de probleme atunci când vine vorba deplasării.
„Stăm prost la transportul în comun. Din Piața Victoriei eu nu pot lua metroul ca să ajung în Republica, în Pantelimon. E lift la Victoriei, dar la Pantelimon nu mai există lift. Nu am cum să urc, doar la mila oamenilor și să mă ia pe sus. Ceea ce nu este OK”, spune acesta.
El face comparație cu alte orașe din Europa, dar și din țară, mult mai atente cu persoanele cu dizabilități: „Barcelona este orașul perfect! Acolo n-am avut nevoie de nimic… Clujul, de exemplu, e peste Milano! La Milano este groaznic, borduri, trotuare înguste, șine de tramvai, piatră cubică, trafic… Cel mai prietenos oraș din România cred că este Clujul, peste București”.
„Sunt oameni care sar să ajute, dar sunt și categoria aia… Care parchează pe locurile persoanelor cu dizabilități și n-au nicio problemă. Le atragi atenția că au făcut un lucru rău, dar te iau și la mișto. Sunt și oameni buni, care te ajută și te susțin dacă ai nevoie de ceva”, a mai spus fostul sportiv.