ComenteazăÎn 1995, „legea Bosman” a revoluționat piața forței de muncă pentru fotbaliștii europeni. A introdus o piață liberă de transfer și a redus puterea cluburilor de fotbal în favoarea jucătorilor.
Această nouă lege, botezată după fotbalistul belgian Jean-Marc Bosman, a eliminat restricțiile privind mobilitatea jucătorilor și se bazează pe principiul liberei mișcări a forței de muncă, așa cum este ea reglementată de Tratatul Comunității Europene.
Șoc la adresa sistemului
„Legea Bosman” a fost percepută ca un șoc fundamental la adresa sistemului. Jucătorii din UE aveau brusc voie să se mute la alt club la sfârșitul contractului fără să fie plătită o sumă de transfer (printre alte schimbări ale reglementărilor privind fotbaliștii străini din ligile europene).
Poate această schimbare importantă a condițiilor să ne spună ceva despre discriminarea rasială pe piața muncii?
Cercetătorii în economie Pierre Deschamps și José de Sousa au mizat pe asta și au folosit legea Bosman pentru a studia cum o schimbare pe piața muncii poate afecta discriminarea salarială împotriva fotbaliștilor negri din Premier League.
„Am arătat că discriminarea la capitolul salarii împotriva fotbaliștilor negri a fost substanțială înainte de legea Bosman și apoi aproape că a dispărut complet. Creșterea mobilității forței de muncă a părut să oprească cluburile de la a discrimina pe planul salariilor”, spune Pierre Deschamps, doctor în economie la Institutul suedez pentru cercetări sociale (SOFI) la Universitatea Stockholm.
Pentru a conecta salariul unui fotbalist de performanța lui, cercetătorii au folosit o metodă pentru a identifica discriminarea, numită test de piață, aplicând-o la datele matematice din Premier League. Acest test detectează discriminările rasiale comparând echipele cu salarii similare, dar cu procente diferite de jucători de culoare.
Comparând diferențele de performanță dintre aceste cluburi înainte și după legea Bosman, cercetătorii au putut investiga felul în care a fost afectată discriminarea rasială la nivelul salariilor.
Înainte de legea Bosman, cluburile trebuiau să plătească taxe de transfer pentru a recruta jucători liberi de contract. Situația era similară cu clauzele de exclusivitate care se regăsesc deseori în contracte de management și tot mai mult și în alte tipuri de joburi.
De pildă, Jean-Marc Bosman a refuzat prelungirea contractului său la Liege cu doar 25% din vechiul său salariu și a acceptat un contract de la clubul francez Dunkirk în schimb.
Liege setase o taxă de transfer mare ca să prevină transferul și să forțeze jucătorul să semneze o prelungire a contractului său.
„Acesta era un caz clar de putere monopson – o situație în care firmele pot limita competiția pe piața muncii. După noua legislație, jucătorii erau liberi să-și părăsească cluburile odată ce le expiraseră contractele”, explică Pierre Deschamps.
Grupurile cu mai puțină mobilitate a muncii încă se confruntă cu discriminare la nivelul salariilor
Această schimbare a raportului de forțe pe piața muncii, în favoarea fotbaliștilor, afecta și posibilitatea discriminării împotriva jucătorilor de culoare, au arătat autorii studiului.
După legea Bosman, noile salarii erau mai probabil să reflecte talentul jucătorilor englezi de culoare. Însă chiar și așa, unele grupuri se confruntă și acum cu constrângeri ale mobilității: jucătorii non-UE care trebuie să obțină în instanță un permis de muncă, înainte de a le fi permis să joace în Anglia.
„Dacă ne uităm la perioada post-Bosman, arătăm că singurii jucători care suferă încă de discriminare pe planul salariilor sunt jucătorii negri care vin din afara UE. Aceștia sunt singuriii care se confruntă și cu prejudecăți din partea cluburilor și cu legislație contractuală restrictivă”, spune Deschamps.
Concluzia studiului este că, prin condițiile potrivite impuse pe piața muncii, discriminarea la capitolul salarii poate fi oprită – chiar atunci când asta nu le convine angajatorilor.
Mai multe detalii despre studiu
Autorii au folosit seturi de date despre echipele din Premier League în perioada 1981-2008.
Metoda testului de piață implică un calcul al performanței echipei, pe baza salariilor jucătorilor, dar și procentajului de jucători de culoare.
Principala idee din spatele testului este că compoziția rasială a unei echipe nu ar trebui să aibă un efect asupra performanței, odată ce sunt luate în calcul salariile fotbaliștilor, decât dacă există discriminare pe bază de rasă.
Cercetătorii au aplicat testul de piață datelor din meciurile de fotbal, mai concret, diferențelor de goluri din meciuri.
Foto: Hepta