Josef Posipal, singurul român campion mondial la fotbal!

Josef s-a născut la Lugoj, în iunie 1927. Tatăl, Peter, brutar, român get-beget, mama – Anna Maria Hillier – unguroaică din Darova, de lângă Timişoara. La 16 ani, Josef a plecat în Germania pentru a învăţa meseria de lăcătuş la o oţelărie din Hanovra. De fapt, a aterizat într-un lagăr de primire. A muncit într-o fabrică de armament, ca mecanic la o maşină de produs gloanţe. Încă de la Lugoj începuse să joace fotbal, aşa că, în Germania, a mers la Weissen Adler, echipa emigranţilor est-europeni, la Badenstedt şi Linden.

După terminarea războiului, Posipal a primit o scrisoare de la mama sa, în care aceasta îi cerea să rămână în Germania, deoarece nemţii din România erau deportaţi în URSS şi persecutaţi. Decizia de a rămâne acolo a fost dureroasă: nu avea să-şi mai vadă mama, pentru că nu a mai ajuns niciodată în România.

Selecţionat de 32 de ori de nemţi

În 1947 a semnat primul contract ca profesionist, cu Arminia Hannover. Apoi a pătruns în fotbalul de nivel înalt, la Hamburg. Până în 1958, când şi-a încheiat cariera, avea să joace la hanseaţi 288 de meciuri, înscriind 58 de goluri.

A primit cetăţenia în 1951 şi, în acelaşi an, la 17 iunie, debuta în naţională, la Berlin, în meciul RFG – Turcia (1-2). A evoluat în reprezentativă de 32 de ori, înscriind o dată. În 1953 a fost singurul german convocat în “Echipa Lumii” contra Angliei. Punctul culminant al carierei lui a fost Mondialul din 1954, din Elveţia. În grupă, formaţia antrenată de Herberger fusese zdrobită de Ungaria, 3-8. RFG a trecut mai departe în urma unui baraj cu Turcia. S-a calificat în finala din 4 aprilie, având de înfruntat iar tăvălugul maghiar. Posipal l-a avut ca adversar pe Czibor, vecin şi coleg, cândva, la şcoala din Lugoj! În minutul 8, Ungaria lui Kocsis, Puskas şi Hidegkuti conducea cu 2-0. Germania a renăscut şi a câştigat cu 3-2, primind Cupa “Jules Rimet”. Zecile de mii de fani veniţi la Berna erau în delir.

Recomandări

Inspectoratul de Stat în Construcții, cuibul protejaților de partid. Cine conduce instituția și pe ce filieră a ajuns în funcție

A avut probleme psihice din cauza războiului

După ce s-a retras, în 1958, Posipal a ocupat diferite func- ţii în stafful lui Ham- burg şi a fost manager de vânzări la Coburg, producător de mobilă din Germania. Toată viaţa a avut remuşcări pentru că a muncit în tinereţe la producerea gloanţelor cu care erau ucişi oameni pe front. Cu timpul, a avut probleme psihice şi depresii, fiind supus unui tratament terapeutic intensiv. După ce a suferit un accident, nu a mai putut vorbi o vreme. A murit, la aproape 70 de ani, la data de 21 februarie 1997, în spitalul din Eppendorf, lângă Hamburg.

Nepotul campionului, Patrick Posipal, fotbalist în Germania:
«Bunicul meu era energic ca o grenadă»

Căsătorit cu Gisela, Posipal a avut doi copii, o fată, Claudia (58 de ani), şi un băiat, Peer (48 de ani), care a fost şi el fotbalist şi a jucat în Bundesliga, la Braunschweig. Patrick (22 de ani), fiul lui Peer şi nepotul lui Josef Posipal, care a jucat la echipa a doua a lui Hamburg, iar acum e la FC Oberneuland, în al patrulea eşalon german, ne-a povestit despre bunicul său.

Libertatea: L-ai cunoscut pe bunicul tău?
Patrick Posipal: Destul de puţin, dar îndeajuns să mă lămuresc că a fost un nume uriaş. Era ca o carte de istorie. A fotbalului şi a vieţii, în general. Aveam 9 ani când s-a dus, pe 21 februarie 1997.

Recomandări

Babadag, oraşul nunţilor între copii. Explicaţia autorităţilor care nu intervin: „comunitatea e una închisă şi deseori refuză a comunica în limba română”

Ce-ţi povestea despre el tatăl tău?
Că era un fotbalist care alerga enorm, doar fusese şi atlet. Avea o viziune a jocului extraordinară, pasa perfect şi dădea bine de tot cu capul. Avea forţă. Iar şutul? Exploda o adevărată grenadă, se spune.

Ştiai că e singurul fotbalist de origine română care a ridicat deasupra capului Cupa Mondială?
Normal, se mândrea mereu cu asta! A plecat din Lugoj să cucerească lumea. De altfel, unul dintre marile lui regrete e că nu a apucat să mai ajungă acasă, în România, după ce s-a încheiat Al Doilea Război Mondial.

Îi plăcea de Belodedici

Ce-ţi povestea despre fotbal?
Spunea mereu că acea echipă din 1954 a fost cea mai mare din istorie. Pentru că a bătut Ungaria, care, într-adevăr era mare la acea vreme, era considerată invincibilă.

Îi plăcea vreun fotbalist român?
Miodrag Belodedici, mai ales că era de pe lângă locul din care ne tragem noi. Şi mie, tot Belo mi-a plăcut.

Ai fost vreodată în România?
Da, am vizitat locurile natale cu tatăl meu.

Ce părere ai de faptul că România nu mai merge la turneele finale?
E simplu: după generaţia lui Hagi, aţi avut doar fotbalişti buni – Mutu, Chivu, Marica -, dar nu şi o echipă în adevăratul sens al cuvântului.

Recomandări

Putin e „ca bunicul meu care se îmbată la o petrecere de familie și îi deranjează pe toți”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii” de Aleksei Navalnîi, care va apărea în România pe 22 octombrie (III)

Cine câştigă Cupa Mondială?
Văd o finală Germania – Brazilia.

De ce «Miracolul de la Berna»

Victoria nemţilor din 1954 e una dintre cele mai mari surprize din istoria fotbalului universal. În finala de la Berna, de pe 4 aprilie, Ungaria, neînvinsă de patru ani şi 33 de zile, pierdea în faţa nou-încropitei selecţionate a RFG, debutantă la un turneu final. Acel meci a rămas în istoria germanilor ca “minunea de la Berna”, fiind considerat drept momentul revenirii lor în rândul lumii la mai mult de nouă ani de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial.

Cei 11 eroi ai Germaniei se numeau, în ordinea aşezării clasice de tip WM: Turek – Posipal, Kohlmeyer, Eckel – Liebrich, Mai – Rahn, Morlock, O. Walter, F. Walter, Schäfer. Antrenor era vestitul Sepp Herberger. Germania cucerea primul titlu mondial din palmares, iar singurul component al acelei echipe care se născuse în afara Germaniei occidentale era fundaşul român Posipal.

Inel cu diamante la retragere

La 15 septembrie 1956, Posipal evolua pentru ultima oară în naţională, în jocul RFG – URSS (1-2). În 1958, cu ocazia unui meci cu Sparta Praga, s-a retras într-un cadru festiv şi din echipa de club, Hamburger SV. În semn de omagiu, oficialii i-au oferit un inel de aur cu 16 diamante, patru safire albastre şi un onix indian. După cum spunea mai tânărul său cţchipier Uwe Seeler, “Posipal a fost un exemplu de fair-play şi de calitate umană, cu mult peste lumea sportului”.

Personaj de carte

Josef Posipal, din Lugoj, este pomenit în cartea “Tarzan, Puskas, Hansi Müller. Sportivi şvabi de pe Dunăre” drept unul dintre cei care au dus numele Banatului în lume. Conform lucrării, ortografia corectă a numelui era Poszipal.

Urmărește-ne pe Google News