Libertatea: George, tu eşti fotbalistul român cel mai aproape de baraj…
George Ceauşilă: Da, stau pe malul Egeei, la Keratea, la jumătate de oră de Atena şi de portul Pireu. Meciul se joacă acolo, pe “Karaiskakis”, stadionul lui Olympiakos. Deci, se poate spune şi aşa…
Vii la meci?
Normal! Şi sunt optimist, 90% ne calificăm! E ultima şansă să ridicăm capul cu naţionala actuală. Mă tot tachinez cu cei de aici, dar eu le spun că sunt mândru că m-am născut în România! Trebuie să le arătăm că dorim mai mult ca orice să mergem în Brazilia.
Nu eşti prea entuziast?
Au fost ei campioni europeni în 2004, dar, de prin 2010, situaţia s-a deteriorat. Salariile sunt mult mai mici, taxele – mai mari, adio investiţii!
Cine e cel mai periculos om al lor?
În opinia mea, marele pericol e Dimitrios Salpingidis, de la PAOK. Are viteză de reacţie, e bătăios, nu cade la primul fault şi se lipeşte la gol, e bulangiu în faţa porţii, cum zicem noi, fotbaliştii. Din două ocazii, dă două goluri. Trebuie luat în marcaj de la 30 de metri… Mai e banda stângă, cu Holebas şi Samaras, care intră bine în combinaţii. În schimb, Karagounis e om de-o repriză, Katsouranis gresește, iar Ninis, dacă-l iei pe sus, ”sare coarda”. Iar Mitroglou, atacantul cental, e în formă, însă e om de moral. Dacă începe prost, așa o ține 90 de minute, ratează cu poarta goală din 2 metri!
Păi şi noi?
Îi avem pe Chiricheş, Bourceanu, Maxim, care-mi place mult, Marica… Eu l-aş fi luat şi pe Adi Mutu (foto), să-l folosesc, că are experienţă, ba şi pe Chivu, care am înţeles, însă, că e accidentat… Chiar dacă grecii s-au bucurat că au picat cu noi, sunt conştienţi că de la mijloc în sus suntem mai buni, dăm mai multe goluri. Ei de-abia au bătut Liechtenstein.
Unde putem câştiga meciul?
Nu în teren neapărat. La pregătirea psihologică! Îl ştiu pe Piţi, o să umble la moral. Grecii au un stil aparte de a se mobiliza, noi trebuie să renunţăm să mai punem căruţa înaintea cailor. Să fim toţi pentru unul şi unul pentru toţi! Eu zic că batem cu 2-1 aici şi va fi 2-0 şi la Bucureşti. Hai, România!
Nu încerci să antrenezi pe undeva?
Am făcut-o! Dar ei voiau muncă patriotică! Mă cam bate gândul să mă întorc acasă. Aici e viaţa grea. Stau cu chirie, am lucrat şi part-time, patru ore la un supermarket, ca să rezist. Acum, muncesc la un abator, 500-600 de euro pe lună. Aştept să-mi vină carnetul de antrenor din România şi poate revenim acasă.
În această vilă din Keratea locuieşte familia Ceauşilă în Grecia
Numele care a născut controverse
Numele lui Ceauşilă a fost motiv de controversă: “Când am debutat pentru Vâlcea, am vrut să văd ce notă am primit în ziar, dar nu mă găseam în caseta tehnică. Mi s-a spus că au trebuit să-mi schimbe numele în C. Gheorghe, se asemăna prea mult cu al lui Nicolae Ceauşescu. La Steaua, în timpul unui cantonament la Forban, a venit Valentin, fiul lui cel mare, şi mi-a explicat că erau ordine date de sus să nu mi se folosească numele. Mi-a cerut să aleg: ori îmi schimbam numele în Giurcă, cel dinainte să fiu adoptat de bunicul meu, ori se folosea iniţiala. Am ales a doua variantă”.
George Ceauşilă
- Data/locul naşterii: 11 octombrie 1966/Boişoara (Vâlcea);
- Meciuri/goluri: Divizia A: 214/58; Naţională: 5/0;
- Post: atacant;
- Echipe: Chimia (1984-1985, 1986-1987), Steaua (1986), FC Olt (1987-1988, 1989), “U” Craiova (1988, 1989-1991), Dacia Brăila (1991-1992), Sportul (1992-1993), PAOK (1993-1994), Dinamo (1994), Naţional (1995), Farul (1995-1996), Hapoel Taibe (1996), Apulum (1997), Juventus Bucureşti (1998-1999).
Ceauşilă, în tricoul Universităţii Craiova
Un băiat ţine cu ei, celălalt – cu noi!
Ceauşilă şi Cristina, soţia, au doi băieţi: “Ha-ha, ce ne tachinăm! Ăla mic, Filippas, 10 ani, ţine cu grecii, Alex, 14 ani – cu România. Ambii sunt la Academia lui Panathinaikos, dar vreau să-i duc la Hagi!” . George mai are o fată, din primul mariaj, Maria, 22 de ani, jurnalistă sportivă la Craiova.
Ceauşilă şi băieţii săi
- Baraj CM 2014: 15/19 noiembrie