O echipă „Libertatea&SportNews” a reușit să-l „miște” pe Gică Hagi. În dar de ziua lui, 50 de ani, astăzi, „Regele” a primit, la finalul lunii trecute, un tort „regal” cu mesajele „La mulți ani, Gică Hagi!” și „Trăiască Regele”, precum și un tricou având pe spate numele lui, pe spate, plus câteva propoziții, pe partea din față. Redacția a căutat să-și imagineze cum ar fi fost viața fără Hagi și a scris câteva mesaje.
CE AR FI FOST, DACĂ N-AI FI EXISTAT! „Maradona nu ar fi luat niciodată «craci» de la un român; Steaua nu ar fi câştigat niciodată Supercupa Europei; românii nu ar fi strigat: „Iliescu minte, Hagi președinte!”; România nu ar fi ajuns în „sferturile” Cupei Mondiale; „România nu ar fi avut fotbalist la Real Madrid”.
Hagi a citit, a râs, a strâns tricoul la piept, apoi l-a împachetat și l-a pus în pungă. La final, nu și-a putut reprima curiozitatea: „Chiar așa s-a strigat în 1994?”.
În vederea realizării interviului aniversar, pe Gică Hagi (care va împlini vârsta de 50 de ani pe 5 februarie, joi) l-am tulburat într-o zi ploioasă de duminică, 25 ianuarie, înainte să plece cu echipa pe care o patronează și o antrenează, Viitorul Constanța, în cantonamentul din Turcia. Răcit cobză, și-a răpit o oră din programul alocat familiei și a venit prompt la întâlnire, la sediul fundației cu sediul în Cartierul Francez. În cazul bărbatului din Săcele, geniul din teren s-a metamorfozat în seriozitate și organizare la maturitate. Schimbările în viața lui Gică Hagi sunt evidente. Nu mai vrea statuie, ca în 1998, ci doar să fie lăsat să trăiască fără zbucium. O echipă ”Libertatea&SportNews.ro” a realizat un interviu care se va întinde pe trei zile.
Libertatea&SportNews.ro: Gică, încep cu o întrebare banală, de încălzire, un stereotip de care nu mă lipsi: cum te simți la 50 de ani?
Gică Hagi: Bine. 2014 a fost un an bun. Mă simt bine, în plan personal. Sunt în fotbal, adică acolo unde îmi place mie, activez cu academia, cu clubul, copiii au crescut…
Psihic spui că ești bine, dar fizic? Te doare ceva? De la o vârstă încep să apară durerile de spate, de picioare…
Nu mă doare nimic, sunt sănătos tun, dovadă că fac antrenament cu echipa. Nu poți să oprești timpul, să faci mereu ce-ți place.
”Nevasta încă mă iubește!”
Te consideri pe deplin împlinit? Mai ai ținte de atins?
Absolut împlinit, din toate tipurile de vedere. Am familia pe care mi-am dorit-o… Copiii cresc frumos, nevasta încă mă iubește! Mergem bine cu academia. Ți-am spus, sunt acolo unde visam să fiu, adică în fotbal. E viața mea!
Unde te vei la 60 ani?
Nici nu mai am timp să mă schimb! Mă simt bine, să fiu lângă fotbal este tot ce mi-am dorit. Îl iubesc și nu mă văd în altă parte.
Viața ta a curs așa cum te așteptai sau întâmplări neprevăzute și-au deturnat-o? Spre exemplu, ai fi vrut să ai o familie mai numeroasa? Ai fi vrut să schimbi ceva pe parcurs?
Nu poate să fie totul perfect. Au fost și perioade mai puțin bune, dar cu ambiție mare, cu automotivare, le-am depășit. Mi-am fixat obiective și am reușit să mi le ating. Au fost puține situații grele, dar am ieșit cum trebuie din ele. Fotbalistic, momentul de cumpănă a fost Brescia, când am ajuns să joc în Divizia B din Italia. Jucasem la Real Madrid, iar diferența era mare. Le-am trecut cu bine. Am făcut un Campionat Mondial bun în 1994, apoi am ajuns la Barcelona.
Ce dorințe neîmplinite ai? Să-l vezi pe Ianis fotbalist consacrat, pe Kira – actriță la Hollywood?
Îmi doresc sa crească așa cum trebuie copiii și să se împlinească. Dorințe pentru mine? Să am energie și neuroni să produc jucători pentru fotbalul românesc. Ianis trebuie să fie inteligent, are un nume care nu-I ușor de dus. E greu, așa că trebuie să fie inteligent.
S-a operat de patru ori la piciorul stâng
Hagi își întinde ușor piciorul stâng, stângul inegalabil, care a dat dimensiuni de basm numărului zece. “Nu căldura mi-a dat de furcă în America, ci genunchiul. Pe toată durata Mondialului din 94, am jucat strângând din dinți, pentru că mi-a curs lichid din genunchi la fiecare meci. O blestemată de operație pentru eliminarea unui chist sinovial, suferită în România, înainte de turneul final, nu s-a prins. Se desfăcea mereu când jucam, iar lichidul curgea nestingherit. Din acest motiv am purtat o fașă la toate partidele. După fiecare meci, țineam gheață la picior, pentru că se și umfla. Ce-am mai tras cu operația aia nenorocită…După Mondial, m-am mai operat încă o dată în țară. Degeaba! M-am operat și a treia oară, tot în România, tot fără nici un rezultat. Urma să semnez cu Barcelona, eram fiert, n-am avut vacanță… Până la urmă, am suferit a patra intervenție chirurgicală, dar în Belgia. Și a fost bine de atunci. Doamne, ce chinuială… Îl zăpăcisem și pe doctorul Pompiliu Popescu în America… Misiunea lui, în afară de celelalte probleme medicale de la lot, era să aibă grijă de genunchiul meu”.
Actele oficiale indică faptul că Gică Hagi, liderul Generației de Aur, s-a născut pe 5 februarie 1965, la Săcele (Constanța), într-o familie de machedoni de condiție modestă. Versiunea publică oferită de certificatul de naștere nu se ”pupă” însă cu informațiile primite de Gică la ”prima mână”, adică de la părinții săi, Kirața și Iancu, cei în cinstea cărora ”Regele” și-a botezat copiii, Kira și Ianis.
Greșeală de funcționar sau neglijență de părinte?
Conform unor persoane aflate ani la rând în imediata apropiere a lui Hagi, acesta s-ar fi născut pe 4 februarie, dar părinții săi au înregistrat evenimentul abia a doua zi! ”Hagi mi-a spus că este născut, de fapt, pe 4 februarie, nu pe 5!”, ni s-a confesat o persoană care i-a fost alături, ani la rând, lui Gică. Informația este imposibil de confirmat, fiindcă niciunul dintre părinții lui Hagi nu mai trăiește. Asta în condițiile în care mai mare fotbalist român din toate timpurile refuză să vorbească despre acest subiect delicat.
Cazul lui Gică Hagi nu ar fi unic. Se cunoscut numeroase alte cazuri asemănătoare. Greșeli de acest gen sunt commune și au două surse. Unele sunt comise de angajații primăriilor, fie, bucuroși nevoie mare, părinții petrec prea mult și întârzie să-și declare la timp urmașii.
Momentul magic al vieții: ”Puteam fi campioni mondiali!”
Libertatea&Sportnews publică azi partea a doua a interviului cu Gică Hagi. ”Regele” vorbește despre persoanele care i-au marcat cariera și despre momentele magice de pe terenul de fotbal.
Libertatea&Sportnews.ro: L-ai indicat pe olandezul Johan Cruyff drept antrenorul care te-am marcat cel mai mult… Asta deși ai jucat puțin la Barcelona….
Gică Hagi: Era concurență mare acolo. Era o rotație a jucătorilor. Mi-a plăcut mult Cruyff, m-a influențat. S-a supărat o data pe mine, dar am luptat și i-am recâștigat încrederea.
Că tot vorbim despre Cruyff. Pe Ianis îl compari cu fiul olandezului, Jordi?
Nu. Sunt situații diferite.
Care este cel mai fericit moment de care-ți aduci aminte acum, pe loc?
Mondialul din 1994! Puteam și campioni mondiali. Ne doream să ajungem în America pe timpul comunismului, am ajuns cu fotbalul, și am reușit să cucerit America! Puteam fi campioni mondiali! Restul momentelor importante sunt cele trei participări la Campionatele Mondiale, cupele, campionatele, trofeele personale… Pe unde am trecut, am lăsat ceva în urmă. Golul de la Barca de la jumătatea terenului e și acum în top, la fel și cel de la Real Madrid, apoi golul cu Real Madrid, de la Monaco, din Supercupa Europei… Am lăsat loc de Bună ziua peste tot. Oricunde mă întorc, sunt bine primit. Asta spune ceva. În rest, am făcut publicul fericit, ne-am simțit cu toții bine!
FRF n-a marcat în niciun fel 20 de ani de la Mondialul american? Cum apreciezi asta, ca lider al Generației de Aur?
Eu nu cer nimic. Nu-mi plac cadourile. Nu am făcut cee ace am făcut ca să cerem recompense. Mi-am făcut datoria și am răams în istorie din toate punctele de vedere. Avem o viață fericită. Sunt iubit, respectat, vorbește lumea de mine de bine când merg prin țară. Cea mai tare echipă la care am jucat a fost naționala României. 18 ani! La cluburi semnai azi contract cu un club, la anul cu altul… Dar cu naționala României am avut contract pe viață.
De ce n-ai ales o viață tihnită, comodă, fără bătăi de cap? Să fi fost așa cum era Eusebio….
Fiecare este într-un anumit fel. Mie îmi place să muncesc, să fie active, să stabilesc obiective, să am ambiții. Nu sunt ăla să stau în casă.
Ai fost fost mai împlinit sufletește și material, dacă ai fi plecat din România? Te-ai gândit vreodată să emigrezi? Am văzut ce nebunie e în Turcia atunci când ajungi acolo…
În Turcia, fotbalul este mai dezvoltat. De-aia pasiunea și entuziasmul sunt mai mari. În România sunt lucruri triste. Eu mă uit însă la mine și vreau să schimb. Sunt multe de făcut acum în România.
Cum se face că machedonii sunt cei care au scris cele mai importante pagini de istorie în sportul românesc? Tu, Simona Halep, Cristian Gațu…
Ambiția. Diferența o face ambiția. Mai sunt atitudinea, sacrificial… Faci totul până devine pasiune.
Se spune că se lucrează greu cu tine, că pui presiune.
Sunt exigent, așa este. Pun presiune, pentru că vreau calitate, responsabilitate, vreau să câștig. M-am născut să câștig, nu doar să exist!
Ce crezi că ai de îndreptat?
Nu știu, voi trebuie să-mi spuneți…
Eu spun că ești prea nervos…
Nu sunt. Doar trăiesc momentul. La mine, sângele este cald (râde). Mă aprins repede.
Carte de vizită Gheorghe Hagi
Data şi locul naşterii: 5 februarie 1965 (Săcele, Constanţa)
Înălţime: 1, 74 m
Echipe la care a jucat:
1982-1983 Farul (20 meciuri / 10 goluri), 1983-1986 Sportul Studenţesc (107 meciuri / 65 goluri), 1987-1990 Steaua (97 meciuri / 76 goluri), 1990-1992 Real Madrid (63 meciuri / 20 goluri), 1992-1994 Brescia (61 meciuri / 28 goluri), 1994-1996 Barcelona (35 meciuri / 9 goluri), 1996-2001 Galatasaray (132 meciuri / 59 goluri)
Palmares ca jucător:
Steaua:
3 campionate ale României (1986-87, 1987-88, 1988-89)
2 Cupe ale României (1986-87, 1988-89)
Supercupa Europei (1987)
Real Madrid
Supercupa Spaniei (1990)
Barcelona
Supercupa Spaniei (1994)
Galatasaray
4 campionate ale Turciei (1997-97, 1997-98, 1998-99, 1999-2000)
2 cupe ale Turciei (1998-99, 1999-2000)
Supercupa Turciei (1996, 1997)
Cupa UEFA (1999-2000)
Supercupa Europei (2000)
Individual
Golgheterul Diviziei A (1985, 1986)
Golgheterul Cupei Campionilor Europeni (1988) – *4 goluri, la fel ca aţi şase fotbalişti
Fotbalistul român al anului (1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999, 2000)
A făcut parte din echipa Campionatului Mondial din 1994
Face parte din top 100 al FIFA din istorie
Echipa naţională:
1983-2000 România 125 meciuri (35 goluri); a fost prezent cu naționala la CM 1990, 1994 și 1998 și la CE 1996 și 2000.
Cariera de antrenor:
naţionala România (2001), Bursaspor (2003), Galatasaray (2004-2005), FC Timişoara (2005-2006), Steaua (2007), Galatasaray (2010-2011), Viitorul (2013)
Palmares ca antrenor:
Cupa Turciei (2005)
„Gigi Becali și-a cerut scuze față de mine”
Gică Hagi a vorbit și despre relațiile pe care le are cu finul Gigi Becali, dar și complicata situație existentă la Steaua. În primele două părți, ”Regele” a exprimat opinii de suflet despre familie și despre cariera de fotbalist.
Libertatea&SportNews.ro: Gigi Becali ți-a făcut mult rău, te-a umilit, pe când antrenai Steaua, dar tu l-ai ajutat acum, când se află în pușcărie, permițându-I să lucreze la Academie.
Gică Hagi: Sunt într-o relație bună cu el, am uitat ce a fost în trecut. Și-a cerut scuze față de mine, iar când ești într-o relație de rudenie, apropiată, treci peste multe lucruri. Nu avea rost să țin dușmănie. Într-adevăr, m-am văzut de câteva ori cu Gigi, fiindcă lucrează la Academie.
Gică Popescu? Cum va fi viața lui, după eliberare? Va pleca din țară?
Nu știu, să spună el ce va face. Știu că este puternic, a fost sportiv profesionist și că încearcă să rămână puternic. Familia îl vizitează mai des, nu eu.
Ții cu FCSB?
Tot Steaua e, să fim serioși! E doar o chestiune mediatică acum. Steaua trezește discuții aprinse. Se va reveni. Ar trebui la lucrurile să rămână așa cum erau, să fim mândri de Steaua, căci a făcut performanță și nu e bine să distrugem un simbol. Să stai să ajungi în situația mai înapoi…
În 2014, ai suferit cel mai mult, nu neapărat profesional, ca urmare a întâmplărilor din martie? Ți s-au limpezit, cum le vezi? Ai declarat că vom vorbi cândva despre ele. A sosit momentul?
Nu m-am liniștit. Nu comentez asta. O să vorbească el, când iese. Îmi pare rău. Lui Gică i s-a întâmplat un lucru aparte. Sunt atașat, în primul rând, de suferința unui fost coleg…