Fotbalisti la vanatoare

Fundasul de fier al Farului, Ion Barbu (30 de ani), e un impatimit vanator, hobby in fata caruia nu ezita atunci cand timpul ii permite. Între clinciurile cu atacantii adversi, “Barbone“, asa cum este alintat, isi pune la punct concentrarea si simtul orientarii in partidele de vanatoare.

Pasiunea pentru acest “sport” o are de la varsta de 10 ani, atunci cand a participat pentru prima data la o astfel de partida vanatoreasca. Secretele acestei meserii le-a invatat de la tatal sau, insa spune ca vanatoarea este deja o traditie in familia sa, varul sau si unchiul sau fiind, de asemenea, impatimiti vanatori. Permisul de vanatoare l-a obtinut in urma cu 3 ani, examenul fiind, dupa cum spune, unul extrem de dur, epuizant ca un atacant ce te macina pe tot parcursul unui joc.

Impusca tot ce prinde cu un Krupp de 16 mm

Are doua pusti, un Krupp de 16 mm, productie germana si un I.J. de 12 mm,  fabricatie ruseasca. Originar din satul Chiteasca, zona Scornicestiului, acolo unde mergea si dictatorul Nicolae Ceausescu, locul preferat de vanatoare al fundasului farist a devenit padurea Osica din zona Potcoava, aflata la cativa kilometri de satul natal.

„Este un excelent prilej de relaxare cand reusesc sa am o zi libera si ma pot duce la vanatoare. Îmi place sa ies in natura si nu ma intereseaza atat de mult ce si cat de mult pot vana“, declara turnul de control al Farului.

În ciuda acestor afirmatii, Barbu se poate lauda cu cateva capturi impresionante. Cea mai importanta dintre ele este un mistret de 180 kg, insa a mai reusit sa doboare alti trei mistreti, unul de 120 kg si alti doi de cate 100 kg. În rest, capturi „normale“ dupa cum afirma, vulpi, iepuri, fazani sau potarnichi.

Alti vanatori celebri din sport

Victor Piturca – selectionerul nationalei de fotbal a Romaniei
Dorinel Munteanu – antrenorul lui FC Arges
Ion Vladoiu – fost international
Francisc Vastag – viitor candidat la presedintia FR de Box

Povesti vanatoresti

Cand vine vorba de povestile vanatoresti, chipul i se lumineaza si recunoaste ca mare parte dintre ele sunt sarea si piperul partidelor de vanatoare.

Spune ca nu are momentan una personala, insa nu face excepte de la scuza frecventa a colegilor de vanatoare atunci cand se rateaza: „Era prea departe tinta, imposibil de nimerit“. Preferata lui ramane cea istorisita de unchiul sau, pe care nu ezita sa o impartaseasca cand este intrebat. „A gasit un iepure prins in lat si atunci a inceput sa traga in el. Iepurele, istet, reusea insa sa evite alicele, sarind in-tr-o parte si alta chiar daca era prins in lat. A renuntat sa mai traga in iepure, crezand ca are vedenii“.

Chiar daca discutia era una pur despre orele petrecute la vanatoare, nu rezista si revine asupra fotbalului, facand chiar o legatura intre acesta si principalul sau hobby.

Paralela cu fotbalul

„Vreau ca in noul sezon sa „impusc” cat mai multe meciuri ca titular si sa marchez pentru Farul. As fi cel mai fericit si nu m-ar deranja daca mistretii ar fi doborati de altii“. „Ca si la vanatoare, si in timpul unui meci exista o lupta continua cu cel pe care il ai in grija si daca reusesti sa te impui, satisfactia este imensa. Dupa o astfel de confruntare, in padure te simti ca un rege, iar pe teren ca un erou al tribunelor“, incheie Ion Barbu paralela facuta intre fotbal si vanatoare.

Urmărește-ne pe Google News