O echipă mixtă a cotidianului Libertatea a mers la antrenamentul de marți dimineață al tricolorilor. I-am fotografiat, i-am filmat și am stat de vorbă cu selecționerul Sorin Lăpădatu și cu liderul echipei tricolore, Mihai Nistor, descoperind, la rându-ne, regulile care fac posibil jocul lor special și ascultându-le poveștile de viață. România a învins miercuri Belarus (3-0), apoi azi Georgia (2-1), iar cu Grecia se va duela sâmbătă. Rezultatele asigură de pe acum calificarea, adică ocuparea unuia dintre cele două locuri rămase la turneul final continental, lângă cele opt naționale deja calificate. La Euro se vor duela 10 reprezentative.
Șirul indian
Antrenorul Lăpădatu n-are probleme cu vederea, dar a crescut într-o familie de nevăzători. Ne-a așteaptat în fața hotelului, dornic să ne prezinte evenimentul de la Centrul Național de Fotbal Buftea, complexul care a găzduit partidele din grupa de calificare și le-a fost casă celor patru delegații. Dacă am fi ajuns mai devreme, i-am fi putut vedea pe jucători când se echipau. Traficul de la ieșirea din București a făcut să-i prindem abia la ieșirea din hotel.
Cine a frecventat școala generală în comunism sau a efectuat stagiul militar își aduce aminte că, la careul din curte, alinierea se făcea luând distanță prin întinderea mâinii în fața, la nivelul umărului.
Jucătorii, în drum spre antrenament
Selecționerul Sorin Lăpădatu
O căruță avea drum prin zonă, la ora antrenamentului
Delegația Greciei, în drum spre terenul de antrenament
Lupta nu este doar cu adversarului, ci și cu obstacole nevăzute
Păun aleargă cu poftă după mingea cu clopoței
Penalty-urile se excută fără elan
Portarul, singurul care vede, este evident avantaj
Mihai Nistor, căpitanul naționalei, se contectează tactil cu colegii
În poziția asta se deplasează fotbaliștii nevăzători pe drumul spre terenul de antrenament, când nu se ajută de baston. Un șir indian disciplinat, cu mâinile întinse pe umărul celui de dinainte, ca o conexiune devenită, în timp, dependență. Te aștepți să te întâmpine niște indivizi dărâmați de o soartă nedreaptă, cu optimismul scofâlcit. Când colo, băieții ies în pas vioi la mișcare. “Hai, ține coloana, că suntem filmați. Și zâmbiți estetic”, le cere liderul grupului, care vede corespunzător și îi îndrumă ca un șerpaș.
Vizita la oftalmolog, obligatorie
Antrenorul Sorin Lăpădatu ne asigură că, deși jucătorii sunt amatori, situațiile sunt tratate profesionist, la nivel internațional. Și ne face instructajul: “Categoriile pentru nevăzători sunt B1, B2 și B3. La B1 sunt singurii nevăzători recunoscuți ca paralimpici, la B2 nu ești nici orb, dar nici nu vezi bine, iar la B3 sunt cei care poartă ochelari de vedere. Competiția noastră este de nivel B1. Înainte de fiecare competiție, jucătorii sunt urcați în microbuz și duși pentru controlul la ochi, să se stabilească faptul că se încadrează la B1. Fiecare competiție beneficiază de 2-4 medici oftalmologi. Se joacă 5 la 5, pe teren de minifotbal, 40X20 de metri. Regulile sunt cele de la fotbal în sală. Nu există aut, în afara celui de poartă. Ca să nu se piardă mingea, terenul este înconjurat cu panouri. Se poate juca și cu manta, ca la hochei”. În România, nu există echipe de club la acest nivel, iar selecția este anevoioasă și se bazează pe ajutorul filialelor din țară ale Asociației Nevăzătorilor.
Ghidul din spatele porții
Antrenamentul se ține pe terenul construit de FRF cu 65.000 de euro. “Numai un panou costă 10.000 de euro, au venit din Turcia”, precizează Lăpădatu, care conduce ședința de pe margine. Indicațiile tactice sunt strict sfaturi de poziționare: “Atenție”, “La stânga”, “La dreapta”… Dar și un strigăt specific: “Voi!”. “Ca să se evite accidentările, jucătorii trebuie să strige «Voi», când intră în posesia balonului! Arbitrul poate dicta fault pentru «No Voi», când nu se strigă nimic, sau pentru «Late Voi», când strigă târziu. Totul pentru a evita accidentările. Cele mai dureroase sunt loviturile cap în cap. Jucătorii se pot ajuta să pună o mână în față. Fiecare echipă are pe cineva în spatele porții adverse, care coordonează atacul, dă indicații despre poziția în teren. El este ghidul echipei, un fel de antrenor secund. Singurul văzător în echipă este portarul”.
Ritualul de la penalty
La loviturile de departajare, pe care băieții le-au exersat ieri, regulile sunt stricte și obligă la anumite mișcări și semne acustice din partea portarului. Înaintea execuției, gardianul lovește cu bastonul bara metalică din stânga a porții. O face de trei ori, la mijloc, sus și jos, și strigă concomitent “Stânga”. La fel procedează la bara din dreapta, apoi încheie cu transversala. Asta pentru a-i oferi executantului reperele de care are nevoie pentru a cadra șutul. Antrenamentul a luat sfârșit, iar băieții s-au strâng ciorchine, ca să revină în grup “la bază”. Glumele sunt la ordinea zilei în lot. “Doamna doctor, te rog să-mi dai bluza de trening. E una cu doi dinți lipsă”, destinde atmosfera Tibi Păun.
Starul Botez este bancher
Naționala care a atins Euro 2019, deși s-a născut abia acum trei ani, nu poate beneficia, la turneul de calificare, de aportul vedetei echipei, Adriani Botez, care joacă la Stuttgart, cea mai bună formație din Germania. Plecat de la 8 ani din țară, Botez s-a angajat la o bancă. Este broker de credite și merge peste tot în lume. Lăpădatu îi găsește scuze: “Face o muncă de răspundere. Are la dispoziție un calculator care vorbește cu el. A fost în probe la bancă, iar de la 1 ianuarie are contract permanent și n-a putut veni, că-și strica rostul acolo. Poate își ia concediu și ne ajută la Europenele de la Roma”. Echipa are în componență IT-iști și profesori la școli speciale. “Pe Alex Cucu îl strigăm «Corporatistul». Totuși, cea mai comodă meserie pentru orbi este cea de maseur”.
«Îi arăt destinului că nu-i cum vrea el»
Lipsa vederii este una dintre cele mai mari drame pe care le poate trăi un om. Te poți naște în întuneric, iar până la moarte nu vezi nici o clipă lumina zilei, sau poți pierde vederea într-un anumit moment al vieții. În a doua categorie l-a aruncat destinul crud pe Mihai Nistor, profesor de istorie la liceul de nevăzători din Buzău. La 8 ani, o meningită blestemată s-a interpus între el și minge. A orbit, dar n-a renunțat la vis. Când a aflat de naționala de fotbal pentru nevăzători, n-a stat pe gânduri.
Mihai Nistor
“Povestea mea este plecată din copilărie. A fost o joacă a destinului cu mine și, la un moment dat, am încercat să îi arăt destinului că nu-i cum vrea el. Elanul și visul de a ajunge fotbalist, la vremea aia urmărindu-l foarte mult pe Maradona, au fost blocate. Cu cât am crescut și posibilitățile nevăzătorilor au fost extinse la nivel de sport, am ales cu sufletul și cu mintea. Întregul meu Eu a zis: «Hai, nu faci altceva decât fotbal, că asta ai visat». Joc și șah, la nivel de performanță, cu rezultate și contra jucătorilor fără probleme de vedere. În lot suntem diferiți ca pregătire și ca vârstă, dar ne unește dorința, țelul de a face mișcare. Eu sunt mulțumit cu viața mea. Aș spune, că tot a fost Ziua Fericirii, că sunt chiar fericit!”
Antrenamentul ia sfârșit, iar băieții dau drumul glumelor. “Doamna doctor, te rog să-mi dai bluza de trening. E una cu doi dinți lipsă”, glumește Păun.
Meseriile fotbaliștilor din naționala de nevăzători a României
Alex Cucu – IT
Mihai Nistor – profesor de istorie
Tibi Păun – profesor de engleză
Cosmin Calotă – tipograf
Cristi Kovacs – student Psihologie
Florin Kovacs – maseur
Mihai Hârleț – maseur
Portari
Vlad Tofan – student
Marius Corolea – referent cultural
Mingea cu «zurgălăi» și ochelari din cauciuc
Mingea este mică și grea, de fotbal în sală, și are inserții pe interior. Șase cubulețe pline cu biluțe metalice, adevărați clopoței mișcători produc zgomotul de care nevăzătorii se agață pentru a controla balonul. Mingile sunt produse în Pakistan și costă 10 euro bucata. Deși controlul oftalmologic nu lasă loc interpretărilor, jucătorii sunt obligați ca, pe durata partidelor oficiale, să poarte ochelari din cauciuc, pentru a împiedica bănuiala că “nu există nici un rest de vedere”, după cum se exprimă selecționerul României. Accidentarea portarului în urma duelurilor pentru minge atrage automat cartonaș galben pentru nevăzător, deși jucătorul dintre buturi este singurul care vede!
Mingea cu clopoței
«Messi» joacă la Bordeaux
Fotbalul jucat cu mingea cu zurgălăi are un Messi și un Ronaldo. Starul este un francez, ”Fred” Villeroux, de la Bordeaux. Este plătit cu 5.000 de euro pe lună. Rolul lui Ronaldo este jucat de brazilianul Jefferson. Brazilia, unde nevăzătorii au 55 de cluburi, este de patru ori campioană mondială. La fotbalul jucat de orbi, raportul valoric este invers proporțional cu dezvoltatrea economică. “Țările din Europa n-au multe echipe. Valorile sunt în țările cu sistem medical slab. Unde este sărăcie, fotbalul practicat de nevăzători este mai dezvoltat, adică în America de Sud, Asia și Africa”.