ComenteazăLibertatea: Alin, ce te-a determinat să te îndrepţi spre biserică?
Alin Jivan: Sunt adept al cultului penticostal din 2007, dar încă de mic am trăit într-o atmosferă creştină. Cântam mereu la biserică, la Reşiţa, de unde sunt de loc.
Ca gimnast, n-ai avut o viaţă prea ordonată…
Aşa este. Pe la 14-15 ani am început să mă îndepărtez de cele sfinte. Până pe la 23 de ani mi-am făcut de cap. Mai ales că venisem la Bucureşti.
Şi cum s-a produs, din nou, apropierea de biserică?
Păi, cum să-ţi spun… simţeam un gol interior, pe care nu reuşeam să-l umplu cu nimic. Am încercat toate distracţiile din lume, dar degeaba. Mă răneam şi făceam şi alţi oameni să sufere. Atunci, am reintrat în biserică, la slujbă, iar la sfârşit, când se spunea rugăciunea, mi-am dat seama că doar Dumnezeu mă mai poate ajuta. M-am rugat şi m-am simţit aproape de EL. Eu, păcătosul, care făcusem atâta rău, eram absolvit şi înţeles.
Cântă împreună cu Florina, soţia sa
Dar ce rău făcuseşi, de erai atât de măcinat?
Nimic grav, dar, pe când eram gimnast, am făcut multe fete să plângă. După o noapte le părăseam, nu era corect. Le răneam. Mă mai certam cu părinţii, cu prietenii, eram «zmeu». Mă mândream că arătam bine, deh, eram sportiv de performanţă. Dar acum, gata, mi-a trecut. Anul trecut m-am şi căsătorit cu Florina.
Cum ai ajuns să compui muzică religioasă?
Odată revenit aproape de biserică, a fost uşor. Am ceva voce, un prieten m-a încurajat şi asta a fost. Am zece piese ale căror linii melodice şi versuri îmi aparţin. Vreau să scot un CD. Nu mă interesează banii, habar n-am cât o să coste un CD. Oricum, îţi trebuie cam 2.000 de euro să scoţi unul pe piaţă. Cânt împreună cu Florina, soţia mea.