Sâmbătă, familia, rudele, foştii coechipieri, prieteni, galeria prahovenilor, oameni obişnuiţi şi-au luat „la revedere” de la „Nea Mişu”. De la Biserica Sf. Pantelimon, unde fusese depus corpul neînsufleţit, în drum spre cimitirul Viişoara, acolo unde a avut loc înmormântarea, cortegiul funerar s-a oprit la stadionul „Ilie Oană”.
La tristul eveniment, i-am zărit, printre alţii, pe Valeriu Răchită şi Dumitru Jipa, antrenorii actualei echipe din Liga a doua, pe Alexandru Crîngu şi Mihai Cristache, actualul şi fostul şef al grupării, pe Mircea Dridea, Costică Moldoveanu, Ion Eparu sau Doru Tudorie, foste glorii ale Petrolului.
Cine a fost Mihai Ionescu
Mihai Ionescu a apărat poarta Petrolului vreme de 13 ani (1960-1973) cucerind cu echipa fanion a Ploieştiului trofeul „Cupa României” în anul 1963 şi campionatul naţional în 1966, strângând un număr de peste 750 de meciuri oficiale şi amicale, dintre care peste 272 în primul eşalon!
A îmbrăcat de 13 ori tricoul echipei naţionale. Fapt fără precedent, în întrega sa activitate nu a suferit nicio sancţiune, fiind întotdeauna un exemplu de conduită sportivă! În doi ani consecutiv, 1965 şi 1966, Mihai Ionescu a primit drept recompensa cupa decernată de ziarul „Sportul” celui mai bun portar al campionatului românesc!
S-a retras de pe gazon în cadrul unei festivităţi organizată de oficialii Petrolului, atunci când un stadion întreg l-a ovaţionat şi i-a mulţumit pentru tot ceea ce a făcut în beneficiul fotbalului ploieştean şi românesc.
A activat şi ca antrenor dar şi ca preşedinte al clubului petrolist. După anul 1990 a fost ales să preia destinele fotbalului prahovean, fiind ales în fruntea Asociaţiei Judeţene de Fotbal. De asemenea, a activat o perioadă şi ca membru al Comitetului executiv al FRF.