Câmpineanca Roxana Bănăseanu, arbitră din lotul pentru ligile a doua și a treia, are brevet de pilot de avion şi de paraşutism.
Arbitrul-asistent Paula-Roxana Bănăseanu (30 de ani) visează să obţină ecusonul FIFA şi să ajunge cât mai repede să fluiere la marile competiţii europene şi mondiale. Născută în Prahova, la Câmpina, ea a dezvăluit pentru ziarul prahovean ”Republicanul” că are şi o altă pasiune: pilotajul avioanelor!
Deviza ei e o pildă pentru zilele pe care le trăieşte arbitrajul nostru. Fără blaturi! Odată, un observator i-a zis, după un protocol, că ”asta e cină de 3-0”, însă nu s-a îndoit! ”Da, cred că există şi oferte de bani pentru arbitri. La liga judeţeană, un conducător a propus brigăzii zece litri de ţuică şi zece de vin ca să-l ajutăm să câştige. Am refuzat, normal”, spune Roxana.
De când se ştie, iubeşte fotbalul, ”dar m-am născut şi cu atracţia zborului”. A fost jucătoare activă, la Coruna Câmpina, CSŞ Târgovişte, dar şi la Ploieşti. A absolvit “Ingineria protecţiei mediului în industrie” din cadrul Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti. Cum pasiunea pentru zbor ”ardea”, ”Roxi” a optat şi pentru Academia de Aviaţie Civilă din Bucureşti, devenind bună de “pilot comercial pentru transport public”.
Ea poate zbura la manşa unui Boeing 747! ”Sunt fascinată de tehnologia modernă, dar nu pot să nu recunosc ce “meseriaşe” au fost Messerschmitt-urile din al II-lea Război Mondial, F-14 TOMCAT şi SU-35 de acum, care sunt tot de luptă. Mi-aş dori să vină însă ziua când voi pilota un Boieng 747 sau un elicopter Apache. Eu sunt mai războinică!”.
Apropo, există ofsaiduri care se văd din… avion? ”Există, fără discuţie. Dar, într-un meci, arbitrii mai greşesc! Însă, pentru noi, cel mai bine e să vedem pe pământ tot ceea ce… voi vedea eu din avion!”.
În plus, Roxana sare cu paraşuta, se dă cu parapanta, are și un masterat în management aeronautic.
Sunt doar 10 femei la manşa unor avioane comerciale
Roxana are licenţa de antrenor, recunoscută UEFA. Pe primul plan rămâne arbitrajul, pe care l-a început 2002. În 2008, a promovat în lotul Ligii a III-a, apoi la liga secundă. ”Modelul de arbitru? Aş opta pentru Cristi Nica”, spunea ea.
”La înjurături am devenit imună”, spune curajoasa Paula.
În aviaţia comercială sunt doar 10 femei-pilot. „Unul dintre mentorii mei mi-a spus că aviaţia e un rahat plin de miere. La început lingi mierea, dar numai până dai de rahat. Eu încă sunt la capitolul miere!”, încheie plastic Roxana Bănăseanu
La trei ani, a luat o umbrelă în cap pe stadion
Pasiunea pentru fotbal, ca şi acordul tacit pentru zbor, i se datorează tatălui ei, fost fotbalist. Părintele ei a dus-o pe arena “Poiana Câmpina”, încă pe când avea 3 ani. ”La acel meci, un suporter bucuros mi-a scăpat o umbrelă în cap, la un gol”, afirmă arbitra. Pasiunea pentru zbor i-a izvorât atunci când a fost la Ploieşti, la paraşutism. ”Până la urmă, mama s-a convins că nu e de glumă cu mine şi m-a înscris, ea însăşi, la cursurile de zbor cu motor, de la Strejnic!”, explică tânăra, care e şi parapantistă.
Şcoală de 60.000 de euro pe an
Pentru Roxana, cursurile înseamnă simulator pentru parcurs de zi sau de noapte, dar şi ceasuri întregi în aer, pe un Cesna 172. „Şcolarizarea unui student costă statul cam 60.000 de euro pentru formarea unui pilot de avion şi în jur de 200.000 de euro pentru elicopter. Numai manualele în engleză de la Oxford Aviation, vreo 14 cărţi de câte 700 de pagini, geanta şi cartea de zbor fac 2.000 de euro. Deviza meseriei? Decolarea e opţională, iar aterizarea, obligatorie”.
Despre arbitraj
– ”La o partidă de liga a patra, un fundaş de la Petrolul II m-a invitat chiar în timpul meciului să ieşim împreună la o cafea, seara. Bineînţeles, l-am refuzat!”;
– „Rişti să mai iei câte una după ceafă sau să te trezeşti cu vreo sticlă în cap, dar e o activitate care îmi place enorm şi n-am cum să mă despart de ea”.
Despre pilotaj
– „Am făcut câteva ture cu instructorul, iar când am coborât din avion am fost aplaudată de colegi. Dar şi băgată cu fundul în mărăcini, ca botez. Ăsta a fost al meu”;
– „Când sar cu paraşuta, am vreo 10-11 secunde de cădere liberă, în care poţi face ce vrei, să te rostogoleşti în toate poziţiile posibile. E o senzaţie foarte faină!”