George Ceaușilă spune că Emil Bărbulescu nu agrea să i se spună „Nea Emil” sau „tovarășul” și că i-a ajutat pe jucătorii de la FC Olt în primul rând prin „paravanul” pe care l-a făcut în jurul lor.
„Sunt lucruri de acum 30 de ani. Atunci, Emil Bărbulescu era șeful miliției pe județul Olt. Avea până în 30 de ani, dar fusese pus în această funcție. Gheorghiță era primar la Scornicești, el șeful miliției… Și ce milițian mai avea tupeul să mai oprească mașina vreunui fotbalist de la FC Olt, când șeful poliției și al echipei era chiar nepotul lui Ceaușescu? Noi, ăia care eram mai tineri, îi ziceam «nea Emil», dar lui nu-i plăcea. Doar veteranii, Eftimie sau Marian Popescu, îi spuneau direct pe nume. Se băga și la antrenamente și ce jucători erau atunci la FC Olt, care era un fel de stat în stat, Eftimie, Marian Popescu, Viorel Turcu, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, Șoarece… Nu era «praf», știa ceva cu mingea. Bine, nu făcea el antrenamentul întreg… Când veneam din deplasări, se oprea la un han lângă Slatina și ne făcea cinste cu o masă, o bere… Dar el era mai apropiat de veterani, noi eram mai mici, nu prea ne venea să ne băgăm în seamă cu el”, ne-a dezvăluit George Ceaușilă.
„Numele nu mi l-a schimbat nimeni din familia Ceaușescu sau din familia lui Emil Bărbulescu. Când încă eram la Vâlcea, antrenorul Dinescu mi-a zis că, dacă vreau să ajung la loturile naționale de juniori, ar trebui să-mi schimb numele, să nu se apuce vreunul să mă înjure și în loc de Ceaușilă să zică Ceaușescu. O prostie! Țin minte că atunci când am ajuns la Steaua și jucam la tineret, Valentin Ceaușescu venea și la meciurile noastre, care se jucau în deschiderea celor mari. Și Valentin a cerut: «Spuneți-i pe nume!». Și mi se spunea Ceaușilă”, ne-a mai declarat George Ceaușilă.
„I-am cunoscut pe amândoi, și pe Emil Bărbulescu, și pe Valentin Ceaușescu. Ultimul era un om de nota 200. Nu se comparau un băiat învățat de la oraș cu unul de la Scornicești”, a încheiat George Ceaușilă.