ComenteazăLibertatea: George, ați câștigat la Giurgiu, cu Astra, 2-1, iar tu ai deschis scorul. S-au mai liniștit apele la CFR Cluj?
George Țucudean: Da, pasă Moutinho, gol eu! I-am și făcut semn, că odată trebuie să mi-o dea, că o bag în poartă. Acum am nevoie de o fază, înainte – de 2-3. Oricum, nu avea unde să dea centrarea decât la mine… Când câștigi, se limpezesc apele. Pe noi nu ne afectează ce scrieți voi, am jucat prost din cauza noastră, nu a clubului sau a altcuiva. Acum, totul e pe făgașul normal, ne concentrăm pe fotbal, doar urmărim să luăm iar titlul, nu altceva!
«Mințim de 20 de ani cu calificările, cei ce conduc fotbalul trebuie să dea răspunsul de ce am ajuns atât de jos»
Ai spus, la un moment dat, că te-ai săturat să ne tot păcăliți, voi, fotbaliștii naționalei, cu promisiuni de calificare la turneele finale. Fii mai explicit, te rog.
Nu e păcăleală! Mințim de vreo 20 de ani. Trebuia să evoluăm, fotbalul românesc a avut un cuvânt mare în lume, la un moment dat. Din păcate, după Mondialul din 1998, am mers numai în jos. Cei care au condus și conduc au răspunsul. Trebuia să se clădească o echipă, de când am început eu nu s-a schimbat nimic. Am fost pe același drum greșit. Acum, ne-a rămas echipa națională, că la nivel de club am fost slabi de tot. Avem o șansă, trebuie să învingem în Lituania și să batem Serbia acasă. Și așa ar trebui să fie, ultimele rezultate, amicale ori oficiale, au fost bune, avem moral.
Apropo de Mondialul din Franța. Ce făceai acum 20 de ani?
Abia mă apucasem de fotbal, eram la juniorii lui Romvest, club devenit Atletico Arad… Nu prea mai țin minte, îți dai seama cât a trecut?! De uitat, mă uitam. Victoria cu Anglia, blonzii de la meciul cu Tunisia, a fost frumos. Sper să ajungem și noi să avem măcar amintiri d-astea, depinde doar de noi!
«Trebuie să ne calificăm, nu mai e timpul scuzelor. Bani am, titluri am, îmi trebuie și un turneu final»
Dar acum 10 ani? Lituania venea la Cluj-Napoca și ne dădea un 3-0 de ne-au mers fulgii…
Da, eram deja mare. Jucau Lobonț, Săpunaru, Tamaș, Cosmin Contra… Să zicem că veneau după Euro 2008, erau relaxați, s-a întâmplat necazul. Acum, la Vilnius, nu se va repeta. Nu avem de ce să ne temem, în ciuda terenului lor sintetic. Sincer, trebuie să ne calificăm, nu mai e timpul scuzelor.
Cosmin Contra, selecționer. Cum e?
Cum a fost în teren! Rău! Ambițios! Îți dă un impuls, te face să-ți dai viața pe teren, ceea ce mi se pare și normal. La ultimele meciuri cred că s-a și văzut, am împrumutat și noi din agresivitatea lui de pe vremuri. Acum, că s-a accidentat, o să fie mai greu să mai alerge pe lângă bancă, însă o să ne facem noi treaba bine.
Ai trei titluri, cu Steaua, Viitorul și CFR, o familie înstărită în spate. Ce-ți mai dorești?
Să fiu sănătos! Trec printr-o perioadă bună, marchez. Bani am, titluri – da, cupe am, vreau o calificare la un turneu final!
«Norocoși sunt și ei, că am jucat acolo. Charlton, Standard? Cei care m-au luat n-au avut răbdare cu mine»
Regreți vreo alegere făcută?
Nu! Nici măcar Pandurii, unde au fost probleme, de-mi venea să mă las de fotbal. Am cucerit acele trei titluri, uite, sunt un pic norocos, dar cred că norocoși sunt și ei, că am jucat acolo!
În vara asta ai fost la un pas de un transfer în China, la echipa lui Dan Petrescu. De ce nu te-ai dus?
Am fost la Charlton, la Standard Liege, eu nu prea aveam încredere în mine, cei care m-au luat acolo nu prea au avut răbdare… Aș merge în străinătate dacă vor exista oferte bune. Acum vreau să joc cât mai bine până în iarnă, să nu mă accidentez. China? Am vrut să rămân lângă familie, am doi copii mici, care au nevoie de tată. În plus, nu eram la o echipă care duce lipsă de bani. Dacă CFR era club mic, iar jucătorul nu ar fi avut situația mea materială, se duce în Asia cu ochii închiși. Așa, am ales ce mi s-a părut mie mai bine, plus că a contat să rămân în anturajul naționalei.
Copiilor le place… golul!
Apropo de familie…
Da, George Maximilian, zis “Max”, are 4 ani, Marc Alexandru – 2 ani și jumătate (n.r. – s-a căsătorit cu Ana în iarna anului trecut). E nebunie cu ei, de 2-3 luni, cu fotbalul adică, deși eu nu i-am forțat. Le place, e alegerea lor. Pe Max l-am dus prima oară la stadion când am luat titlul cu CFR Cluj, la meciul cu Viitorul. A fost fericit, trage de mine și de maică-sa să mai vină! A prins microbul golului, iar cel mic e după el.
«Nu-mi plac tatuajele, iar parcul auto nu mi l-am înnoit de vreo trei ani»
George, mă uit la tine și văd că, spre deosebire de alți fotbaliști, nu ai nici un desen pe corp. De ce?
Nu-mi plac! Eu sunt ok așa cum sunt!
Mergeau asortate cu unul dintre bolizii tăi de lux…
Nu mergeau! De vreo trei ani, n-am mai făcut nici o achiziție! Merg cu același Mercedes (n.r.- de-a lungul timpului a rulat cu Ferrari 458, Porsche Panamera, Audi R8, BMW X6, Range Rover etc.). Nici bunicul nu mi-a mai oferit ceva, doar eu, acum ceva timp, i-am făcut cadou un Porsche vechi, de colecție…
De la Halep, la Gigi, Puyol, Tamaș și Chindriș
Țucudean despre:
Simona Halep. “Eu am început sportul cu tenisul și știu că e foarte greu. Legat de Simona, păcat de accidentarea ei, mai apar și astfel de lucruri. Până acum n-a avut probleme serioase. Sper să-și revină cât mai repede. De când a apărut ea, despre România se spune că e țară de tenis. De tenis, de handbal, de orice, doar sport de performanță să fie!”
Gigi Becali: “N-am avut tangențe cu dânsul, era la închisoare. Doar pe final, a fost o discuție comună, cu echipa. A fost cum e el, îl știți. Familia mea a investit niște bani și la Național Sebis, și la UTA. Tata s-a implicat la Arad, dar nu dădea telefoane niciodată, n-a întrebat niciodată nimic despre echipă, deși a fost și el fotbalist”.
George și Marius Țucudean, tatăl lui
Cei mai dificili adversari din carieră: “Spaniolii Pique și Puyol, de care aproape că n-am putut să trec în acel amical Dinamo – Barcelona. De la noi? Gabi Tamaș, actualul meu coleg de la națională. L-am prins la un Pandurii – Steaua, m-a lovit rău”.
Cel mai bun prieten din fotbal: “Marius Chindriș, de la Petrolul, cu care am fost la Atletico Arad, la juniori. Vorbim aproape în fiecare zi”.
Idolul lui: “Mi-a plăcut Ronaldo, brazilianul. Am și jucat contra lui, la acel amical al naționalei. Nu i-am luat autograf, a fost un eveniment mare la Sao Paulo, n-am apucat. Oricum, mă bucur că am participat”.
Familia, avere de 25.000.000 de euro!
În Top 300 Capital 2017, familia lui Ţucudean se află pe locul 268, cu o avere între 23 şi 25.000.000 de euro. Pe lângă faptul că bunicul său, Gheorghe Cosma, e producător cunoscut de mobilă, Țucudenii deţin un centru comercial în Arad, ștranduri și discoteci.
Ianuarie 2017, la căsătoria cu Ana, alături de bunici și de fiul lui cel mic.