ComenteazăDezinvolt și energic, Gruia are și astăzi, la 73 de ani, o vivacitate de invidiat. Bucuros să-și reîntâlnească prietenii și colegii, întristat de dispariția unora dintre ei, cel care trăiește din 1978 în Mexic explică succesele handbalului românesc din secolul trecut:
”Noi nu eram de pe altă planetă, dar luam lucrurile altfel. Eram jucătorii care ne lăsam antrenați. Probabil că și azi se încearcă asta, însă poate că jucătorii nu se mai lasă antrenați. N-au același chef să se antreneze. Eu trăiesc de 36 de ani în Mexic. Și se ceartă și ei la televizor, însă nu ca la noi. Libertatea nu se poate transforma în libertinaj. Probabil că ne-a făcut rău, între ghilimele, că ne-am eliberat, că granițele s-au deschis. Că ai pașaportul la tine acasă. Libertatea de mișcare i-a făcut pe unii să nu mai aibe interes. Noi vroiam să vedem cum se trăiește în Franța, de pildă. Azi, te urci în avion și pleci. Asta poate fi o explicație. Orice jucător de handbal de la noi, daca are câteva sute de euro, poate pleca oriunde”.
A jucat pentru România, nu pentru regim
Gruia spune că pe vremea lui handbaliștii jucau cu suflet, fără să fie preocupați de câștigurile materiale. ”Jucam pentru România. Handbaliștii de azi nu știu ce simți când ți se cântă imnul și te afli pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Noi n-am păcălit pe nimeni și nici pe noi!”.