Gheorghe Hagi, cel mai valoros produs al fotbalului românesc din toate timpurile, împlinește astăzi vârsta de 51 de ani. Momentul îl găsește implicat la Viitorul Constanța, unde este și patron, și antrenor. Deși a pus pe picioare un proiect unic pentru România, ”Regele” rămâne în inimile microbiștilor români pentru evoluțiile strălucitoare de la echipa națională.
Născut la Săcele (Constanța), machedonul este singurul român trecut și pe la Real Madrid, și pe la Barcelona. Dar, mai presus de toate cifrele, îl descriu momentele fabuloase create sub tricolor. Naționala a fost icoana lui pentru aproape două decenii (1983-2000): 125 de meciuri și 35 de goluri. Hagi a condus România la trei turnee finale mondiale (1990, 1994, și 1998) și la două Europene (1996 și 2000). Vârful carierei l-a atins la World Cup 1994, când tricolorii au terminat pe locul 5 în lume.
Așa cum Argentina nu l-a renegat niciodată pe Diego Maradona oricâte prostii a făcut, nici România nu are voie să se lepede vreodată de Gică Hagi, oricâte greșeli de exprimare ar comite și oricâte eșecuri ar aduna ca antrenor.
La el am văzut prima oară mâna la inimă, când îi cânta imnul, și îl credem pe cuvânt când spune că și-a iubit naționala la fel de mult ca mama!
Omul care a plâns pentru România, dar a și oferit altora bucuria de a ieși pe străzi și de a striga ”Iliescu minte, Hagi președinte”, nu trebuie uitat niciodată, dacă ne respectăm.
Când ne mai supără, să ne amintim că nu mai avem pe cine să pupăm la națională, că nu mai avem pentru cine să ne călcăm în picioare la casele de bilete, că l-am implorat să revină, iar el nu ne-a refuzat!
Românii l-au iubit și l-au onorat la meciul de retragere. Pe ploaie, au venit puhoi, iar Gică a fost mișcat. Dan Bittman i-a cântat ”Să nu-mi iei niciodată dragostea” cu 50.000 de martori, iar când un pâlc de spectatori a strigat că nu se vede terenul în întregime, din cauza unei sticle uriașe din plastic (”Gică, Gică, nu vedem de sticlă!”), Hagi a urlat din teren la organizatorul Bogdan Enoiu să dea jos obiectul publicitar. Asta nu e iubire și respect față de oameni?
Pentru bucuria ne-a adus-o, iubirea pentru Hagi trebuie să ne țină o viață! Și pentru că ni se face dor de Hagi la fiecare aniversare de-a lui…
Gheorghe Hagi
Data şi locul naşterii: 5 februarie 1965 (Săcele, Constanţa)
Înălţime: 1, 74 m
Echipe la care a jucat:
1982-1983 Farul (20 meciuri / 10 goluri), 1983-1986 Sportul Studenţesc (107 meciuri / 65 goluri), 1987-1990 Steaua (97 meciuri / 76 goluri), 1990-1992 Real Madrid (63 meciuri / 20 goluri), 1992-1994 Brescia (61 meciuri / 28 goluri), 1994-1996 Barcelona (35 meciuri / 9 goluri), 1996-2001 Galatasaray (132 meciuri / 59 goluri)
Palmares ca jucător:
Steaua:
3 campionate ale României (1986-87, 1987-88, 1988-89)
2 Cupe ale României (1986-87, 1988-89)
Supercupa Europei (1987)
Real Madrid
Supercupa Spaniei (1990)
Barcelona
Supercupa Spaniei (1994)
Galatasaray
4 campionate ale Turciei (1997-97, 1997-98, 1998-99, 1999-2000)
2 cupe ale Turciei (1998-99, 1999-2000)
Supercupa Turciei (1996, 1997)
Cupa UEFA (1999-2000)
Supercupa Europei (2000)
Individual
Golgheterul Diviziei A (1985, 1986)
Golgheterul Cupei Campionilor Europeni (1988) – 4 goluri, la fel ca alţi şase fotbalişti
Fotbalistul român al anului (1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999 și 2000)
A făcut parte din echipa Campionatului Mondial din 1994
Face parte din top 100 al FIFA din istorie și a intrat în Hall of Fame-ul fotbalului mondial
Echipa naţională:
1983-2000 România 125 meciuri (35 goluri); a fost prezent cu naționala la CM 1990, 1994 și 1998 și la CE 1996 și 2000.
Cariera de antrenor:
naţionala România (2001), Bursaspor (2003), Galatasaray (2004-2005), FC Timişoara (2005-2006), Steaua (2007), Galatasaray (2010-2011), Viitorul (2013-prezent)
Palmares ca antrenor:
Cupa Turciei (2005)