Desemnat de șase ori cel mai bun jucător al României, Gică Popescu a adunat 115 meciuri şi 16 goluri pentru echipa naţională. O echipă cu care a participat la trei turnee de Cupă Mondială și două de Campionat European. Marea ”lovitură” a ”Baciului” a fost transferul la FC Barcelona în 1995. ”După prezentare am mers în port. Îmi muşcam maxilarele amintindu-mi ce le spusesem unor prieteni ai mei peste vară, la Poiana Braşov cînd m-au întrebat, în glumă, ce caut eu la Barcelona lui Cruyff.

«O să fiu titular, tăticilor, de la primul meci», aşa le-am promis”, a rememorat Gică pentru gsp. Nu numai că Gică a ajuns titular la FC Barcelona, dar a devenit și căpitanul formației catalane! „Am fost căpitanul şcolii generale, căpitan la liceu, căpitan la juniori, căpitan la echipa naţională de juniori, căpitan la Universitatea Craiova la 20 de ani şi tot aşa, căpitan, căpitan, căpitan. Nu poate fi o întâmplare”, își amintea Gică Popescu. Acum, după ce a trecut de un moment delicat al vieții, acea condamnare de trei ani și o lună și zece zile în Dosarul Transferurilor, Gică Popescu privește de pe margine situația ingrată în care a ajuns fotbalul românesc.

„Din punct de vedere legal, nu am voie sa candidez la șefia FRF. Abia la urmatoarele alegeri, din 2022, am voie să candidez. ”Aștept să văd cine candidează. Deocamdată, vorbim de Generația de Aur, dar n-am auzit pe unul să spună că vrea să candideze. E adevărat, am spus că oricare din Generația de Aur ar veni ar fi mai bun decît conducerea actuală de la FRF, dar oamenii care doresc să facă acest pas spre Federație trebuie să vină cu o strategie, o viziune, să propună o echipă”, a precizat Gică Popescu.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Era să moară la un an și jumătate!

Gică Popescu a trecut prin încercarea vieții în 1969. Din cauza herniei strangulate pe care o avea din naștere, după ce cordonul ombilical i s-a tăiat greșit, viitorul fotbalist a trebuit operat de urgență. Tatăl său, Constantin Popescu, a semnat pentru intervenția chirurgicală, iar Gică a scăpat cu viață! ”În copilărie a fost cel mai cuminte băiat, ca o fată. Se ducea mai rar la școală. Odată, am vorbit cu diriginta lui și mi-a spus că vine o dată pe săptămână, dar că este cel mai bun”, își amintea, peste ani, tatăl fostului internațional. Din păcate, Gică nu i-a fost alături în ultimele clipe de viață. Constantin Popescu s-a stins în 2014, la 71 de ani, de supărare că fiul său era în închisoare. Distrus de durere, Gică l-a condus pe ultimul drum pe părintele său, după ce a primit o permisie de 24 de ore de la Penitenciarul Rahova, unde își ispășea pedeapsa.

Gică a fost distrus la înmormântarea tatălui său

Constantin Popescu, tatăl lui Gică, a decedat când fiul său era în închisoare

CV Gică Popescu
– data şi locul naşterii: 9 octombrie 1967, Calafat
– echipe de club pentru care a jucat: Dunărea Calafat (1982-1984), Universitatea Craiova (1984-1987), Steaua Bucureşti (1988), Universitatea Craiova (1988-1990), PSV Eindhoven (1990-1994), Tottenham Hotspur (1994-1995), FC Barcelona (1995-1997), Galatasaray (1997-2001), Lecce (2001-2002), Dinamo Bucureşti (august 2002-noiembrie), Hanovra 1896 (2003)
– debut în Liga 1: 09.06.1985, în Universitatea Craiova – FC Brașov 1-0
– ultimul meci în Liga 1: 16.11.2002, în Oțelul Galați – Dinamo 2-0
– a debutat la echipa națională pe 20 septembrie 1988, în Albania – România 3-0.
– a adunat 115 meciuri şi 16 goluri pentru echipa naţională
– a participat la trei turnee finale ale Campionatului Mondial şi la două turnee finale ale Campionatului European
– a fost desemnat de şase ori cel mai bun fotbalist al României – 1989, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996

Trofee câștigate de Gică Popescu
Steaua: 1 titlu de campion (1988); Cupa României atribuită Stelei după finala cu Dinamo din 1988 nu poate fi inclusă în palmaresul lui Popescu, pentru că Steaua a renunțat la trofeu în 1990
PSV: 2 titluri de campion (1991, 1992), 1 Supercupă (1992)
FC Barcelona: 1 Cupă a Regelui (1997), 1 Supercupă a Spaniei (1996), Cupa Cupelor (1997)
Galatasaray: 3 titluri de campion (1998, 1999, 2000), 2 Cupe ale Turciei (1999, 2000), Cupa UEFA (2000), Supercupa Europei (2000)

POVESTEA LUI GICĂ POPESCU

Junioratul l-a făcut la Calafat, în orașul său natal, iar de acolo a ajuns la Universitatea. A jucat din 1984 până în 1988, atunci când a decis să plece la Steaua. A fost o adevărată poveste plecarea sa la București, dar după doar un sezon petrecut în Ghencea a decis să se reîntoarcă în Bănie, acolo unde a mai stat doi ani, până a plecat din România.

A ajuns în Olanda imediat după Revoluție, a semnat cu PSV Eindhoven și a jucat aici timp de cinci sezoane. A plecat în Anglia la Tottenham Hotspur, iar după doar un an a semnat cu Barcelona! A fost promovat din primul moment de Johan Cruyff primind chiar și banderola de căpitan! 

”Eram primul român căpitan al unei echipe aşa de mari. Era o mândrie, simţeam că reprezint ţara şi fotbalul românesc. Am ţinut cu dinţii să-mi onorez cât mai bine rolul şi n-a fost deloc simplu. Cruyff, unul dintre cei mai mari antrenori pe care i-a avut fotbalul mondial, a luat o decizie care a uimit pe toată lumea, inclusiv pe mine: la doar şase luni după ce fusesem transferat acolo, m-a numit al doilea căpitan de echipă. Şi după alte şase luni, am devenit prim-căpitan. Trecuse doar un an de când semnasem pentru ei”, povestea Popescu.

După doar două sezoane petrecute în Spania, Popescu decide că e timpul pentru o nouă schimbare și semnează cu Galatasaray, acolo unde a jucat timp de cinci sezoane. Finalul carierei l-a găsit la Hannover, după mici perioade de timp pe care le-a petrecut la Lecce și Dinamo.

Trei declarații tari făcute de Popescu într-un interviu pentru „Adevărul”

1. „Sifoanele au fost nefericirea vieţii mele! Ne trimitea taică-meu pe mine şi pe sora mea, când ne luam de păr, să cărăm sifoanele alea nenorocite. Bineînţeles că pe drum mă mai bătea şi soră-mea, care e mai mare decât bine”

2. „Ţine foarte mult de caracter. Eu am fost căpitanul şcolii generale, căpitan la liceu, căpitan la juniori, căpitan la echipa naţională de juniori, căpitan la Universitatea Craiova la 20 de ani şi tot aşa, căpitan, căpitan, căpitan. Nu poate fi o întâmplare. O aveam în sânge”

3. „Când am intrat în vestiarul de la Craiova aveam 17 ani. Nu o să uit niciodată senzaţia pe care am avut-o. Ne-au luat patru inşi de la tineret şi ne-au dus la echipa mare. M-a luat ameţeala. Erau toţi îmbrăcaţi în albastru, era colosal! Parcă intrasem într-un templu. Erau toţi uriaşii acolo, iar eu îi aveam tapetaţi în spatele patului meu”

A fi membru al Generației de Aur nu-ți dă dreptul să fii automat președintele FRF.Dar schimbarea trebuie făcută și sunt foarte mulți care pot fi peste ce e acum la Federație.

„Dacă-i vom lăsa în continuare la conducere pe cei de acum, care habar n-au, lucrurile vor deveni și mai complicate. Deja s-au dus în jos așa încât echipei care va urma îi va fi greu să redreseze. Cei care votează trebuie să aibă curajul să o facă uitându-se la programul candidaților, la strategii, nu la cuvinte frumoase, neînțelese de nimeni”

Actuala conducere a Federației a făcut o mutare politică în materia selecționerilor, fiindcă de acolo vine, din politică. A pus antrenorul echipei naționale, dar când a trebuit să-l de afară a mutat subiectul în curtea Comisiei Tehnice. De asemenea, a procedat la fel și cu numirea unui nou selecționer. Este o mutare politică, pe care numai proștii nu o văd. S-au spălat pe mâini. L-au dat afară pe Daum la indicațiile Comisiei Tehnice și l-au pus pe Contra în același mod. Nu și-au asumat că pe Daum l-au învestit ei”.

Citiți și Gică Popescu a jucat într-un meci al vedetelor Barcelonei la Stara Zagora. Stoicikov a organizat totul | VIDEO

 
 

Urmărește-ne pe Google News