Gimnastul Alin Jivan, înainte să-şi schimbe cultul religios: «Am fost în Iad!»

Reşiţeanul Alin Jivan are 27 de ani, dintre care 21 dedicaţi gimnasticii. Cele mai bune performanţe ale sale au fost obţinute în anul 2005, la Campionatul Mondial de Gimnastică, unde a luat medalia de bronz la sărituri, şi în 2006, când a câştigat medalia de argint la Campionatul European, în aceeaşi probă. Gimnastul povesteşte cum arăta viaţa sa înainte de a se întoarce la Dumnezeu: “Visele mele erau nişte coşmaruri înfiorătoare şi începusem să mă scufund. Stăteam duminicile mahmur, gustând amarul serii trecute şi mă năpădeau tot felul de gânduri. Aveam stări depresive. Viaţa mi se părea de un cenuşiu înecăcios. Comunicam cu pereţii sau navigam pe internet. Fumul trebuia tăiat cu un cuţit, în aşa fel încât să pot vedea că afară este un soare strălucitor, care mă aştepta să-mi încălzească trupul cuprins de îngheţ. Mă obişnuisem cu atmosfera din Iad. Foc, fum, patimi, vicii, depresii, insatisfacţii, remuşcări, întuneric şi strigăte de durere. Acesta era iadul meu! L-am văzut, l-am mirosit, l-am trăit. Îmi era dor de tata, de mama şi de fraţi. Şi mai eram copleşit de susurul blând, care mi-a şoptit: «Vino acasă, fiule! »”.

Spune că e «în marş vioi spre cer»

Recomandări

Campionii traseismului politic din listele pentru alegerile parlamentare. Partidele le favorizează eligibilitatea în detrimentul candidaților noi

Alin spune că acum ştie care îi e destinaţia: “Noi facem multe «şuruburi ». Unii le fac în sport, alţii le fac în viaţă. Mie mi-a fixat Dumnezeu şurubul vieţii la 180 de grade. Ţinta… cerul! Un marş vioi spre Împărăţia lui Dumnezeu. O schimbare supranaturală a tuturor corzilor moarte care susţin inima fiinţei noastre”.

«Îmi înecam conştiinţţa în vicii doar ca să fiu în rând cu “şmecherii”. Ascultam manele de genul: “Eu sunt barosan, am bani, fac figuri”. Apoi, melodii din alte stiluri mă reprezentau: “După blocuri suntem noi…”. Nu aveam valori sau idoli care să-mi ghideze viaţţa. La şcoală am ajuns să fac mişto de “tocilarii”, care astăzi sunt doctori, profesori sau avocaţi»

Alin Jivan, gimnast

Scrie o carte care se va intitula «Ciobanii»

Alin are în plan o carte, care se numeşte “Ciobanii” şi pe care speră să o poată publica la vară: “E o carte ce va îmbunătăţi imaginea pe care oamenii o au despre Dumnezeu şi despre Religie. Include experienţe personale. Vorbesc despre oi, despre capre, despre câini, lupi, vulpi. Încerc să trasez o linie clară între Lege şi Har. De asemenea, vorbesc puţin despre efectele regimului comunist asupra oamenilor. Cititorul va putea face o diferenţă clară între caracterul Marelui Păstor şi cel al «ciobanilor». În plus, cu soţia, înregistrez un CD cu cântece creştine. Poate voi face şi Institutul teologic”.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. „POS-ul nu mai funcționează, se poate plăti doar cash”. Ce ar trebui să verifice Corpul de Control al Ministerului Culturii

Nu şi-a sunat părinţii un an şi jumătate

Selecţionat în lotul naţional, el a benificiat de cazare şi masă, nemaifind dependent de ajutorul părinţilor. „De tatăl meu am fugit pentru că eram sătul de certuri, de restricţii, de reguli şi porunci, iar în faţa mamei mele mă simţeam ruşinat. Aşa că am ales să mă îndepărtez şi să nu mai comunic cu ei. Ajuns în Bucureşti, la lotul olimpic de seniori, am uitat numărul lor de telefon şi nu i-am mai sunat un an jumătate. Mulţi s-au îndepărtat de mine şi de mulţi m-am îndepărtat eu. Cine mi-a fost prieten în adevăr, îmi este şi astăzi la fel. Iubesc oamenii, iubesc păcătoşii, dar îmi vine greu să-l accept pe Iuda”, dezvăluie Jivan.

Şi Talida Tolnai şi-a schimbat religia

Talida Tolnai (27 de ani), portarul naţionalei de handbal, a trecut şi ea la cultul creştin-evanghelic. Goalkeeperul mărturiseşte că atunci când echipa traversează momente grele spune rugăciuni, “iar Dumnezeu are grijă de coechipierele mele”. Practicanţii cultului acordă o mare importanţă experienţelor personale cu Dumnezeu.

Batjocorit de colegi şi antrenor

„Mergeam la biserică, împărţeam Biblii la şcoală şi cântam imnuri creştine la serbări. Colegii îmi spuneau că sunt sectant. Dimineaţa, la 6.30, mă trezea mama. La 7.00 aveam antrenament, la 9.00 eram la şcoală. Apoi, făceam o pauză de vreo două ore şi mergeam iar la antrenament. Mă mai bântuie şi imaginea antrenorului cu nuiaua în mână”, îşi rememorează gimnastul copilăria. El explică şi de ce şi-a pierdut credinţa: „Batjocura colegilor şi profesorilor m-a determinat să schimb Biserica cu barurile. La 14 ani, antrenorul mi-a spus că el nu face antrenamente de două ori pentru pocăiţi. Urma să mergem în cantonament, în Elveţia, şi am participat la un concurs de selecţie. Am luat 7 medalii, dar el mi-a zis că rămân acasă. Mă simţeam respins. aceste experiente, uşor am început să mă îndepărtez de Dumnezeu, de familie şi de biserică”.

Recomandări

Mama copilului de 3 ani mort în accidentul provocat intenționat de soțul ei a văzut în direct tragedia: „Tati, tati nu mai mâna maşina”

„Soţia? Îmblânzitoare de pantere!”

Pe soţia sa a cunoscut-o printr-un amic. „Eu nu am vrut-o pe Florina şi ea nu a fost interesată de mine, până când ne-am auzit prima dată la telefon. Mi-a plăcut foarte mult cum gândea. Mi-a cântat şi m-a încântat. Nu după mult timp, în toaleta hotelului în care locuiam, întins, cu spatele pe gresia rece, i-am spus pentru prima dată „Te iubesc!””. Ce înseamnă familia pentru Jivan? Răspunsul vine prompt: „Maturitate, responsabilitate. Un loc de refugiu. Un laborator în care Dumnezeu lucrează şi modelează. Izvor de iubire, de bucurie şi de pace. Am întâlnit oameni frustraţi şi necăjiti din lipsa unei mâini tandre care să-i mângâie. O femeie credincioasă poate fi îmblânzitoare de urşi, de tigri şi de pantere. Prin ea, societatea poate fi domesticită”.

Urmărește-ne pe Google News