SportNews.ro: Dacă n-am fi pierdut cu Suedia, am fi jucat cu Brazilia în semifinale… Vă era frică?
Gică Hagi: Dacă, dacă… Cum să ne fie frică? Vă spun cu mâna pe inimă că România și Brazilia au fost cele mai bune echipe de la Mondialul din State! Jucam la fel. Pe contraatac.
Ei au prins finala și au și câștigat-o…
Noi am avut ghinion cu Suedia, ei nu s-au pierdut cu Italia, la loviturile de departajare… Asta e, dar să știți că România de atunci îi putea elimina pe sud-americani. Ce încleștare ar fi fost… Aveau, cum spuneam, același stil. Șapte-opt oameni se apărau impecabil, iar trei rupeau pe contre! La ei, Romario, Bebeto și încă un stângaci, nu-mi mai amintesc numele lui (n.r. Zinho), făceau diferența…
La noi?
La noi, la fel. Mulți în apărare, iar eu, Radu (n.r. – Răducioiu) și Ilie (n.r.- Dumitrescu) loveam decisiv pe contre, în viteză. Bine, cum altfel să joci pe căldurile alea? Asta era cea mai bună tactică. Nimic n-a fost întâmplător, Nea Puiu (n.r. – Anghel Iordănescu) a gândit ireproșabil. Este meritul lui.
”Trebuia să ies cel mai bun fotbalist al Mondialului”
Ce te-a impresionat cel mai mult după acel turneu final de poveste?
Declarația lui Johan Cruyff. Când am revenit la Barcelona, unde-l aveam antrenor, mi-a spus: „Știi de ce n-ați câștigat Mondialul? Pentru că ați alergat prea mult”. M-au uluit acele vorbe atunci. De fapt, n-am înțeles nimic. Acum, îi dau dreptate. Trebuia să alergăm și mai puțin decât am făcut-o. Trebuia să alerge mai mult mingea, nu noi.
Ai fost ales atunci în echipa ideală a Mondialului…
Nu m-a încălzit cu nimic. Trebuia să ies cel mai bun, să iau primul loc, nu să fiu în primii unsprezece. Mă ținusem bine până la meciul cu Suedia… Apoi, m-au depășit, normal, Romario, Baggio, Stoicikov și Brolin. Naționalele lor au mers mai departe, în semifinale, apoi în ultimul act al competiției.
Te-a tras în jos echipa?
Fotbalul este un joc colectiv. N-aș fi fost niciodată la un turneu final fără coechipierii mei. Nimeni, oricât este de talentat, nu le poate face pe toate singur. Deci, nici Hagi. Nu m-a tras nimeni în jos… Am gestionat prost, cu toții, ultimele cinci minute cu Suedia, când aveau și un om mai puțin pe teren. Am mai spus-o…
Totuși, unii dintre foștii tăi colegi au declarat că Generația de Aur a stat în Hagi, liderul ei… Au fost mulți de „escu” în echipă și „Regele”… Cam așa se vorbește și acum, la douăzeci de ani distanță…
Normal, mă flatează acest lucru. Dar contrele acelea letale despre care-ți povesteam nu le executam singur… Mai erau Ilie Dumitrescu și Răducioiu. Noi trei ne înțelegeam fenomenal. Exista o chimie extraordinară între noi. Ne simțeam fără să mai ridicăm privirea. Loveam instinctiv, din prima. Balonul curgea pe culoare direct în ghetele lor, iar ei rareori iertau în fața porții… Plus că mai era un Dan Petrescu, un Popescu, un Lupescu, un Dorinel… Se creaseră niște relații de joc, niște automatisme… Dar totul s-a făcut și prin muncă, multă muncă, ore nesfârșite de antrenament. Doar talentul n-o să fie niciodată suficient, pentru a obține performanță. E valabil pentru orice sport.
Ianis Hagi este rezervă de șase luni la echipa tatălui său
Revenind în prezent, Ianis Hagi (foto) vine tare din urmă… Crezi că-și va depăși tatăl?
Stai puțin că, deocamdată, Ianis este rezervă. De șase luni! Am mulți fotbaliști talentați la Viitorul. Ianis e copilul meu, dar trebuie să se bată pentru un loc de titular. Trebuie să mai crească! Până una-alta, a crescut doar în înălțime! Are 1,72 metri, iar medicii mi-au spus că se mai poate înălța până la 1,80 metri. Seamănă cu maica-sa (râde). Așa că, Ianis trebuie să muncească, nimic nu obții în viață fără muncă. Eu nu-i impun ce să facă. Pot să-i dau câte un sfat, în rest, sunt deciziile lui. El și le va asuma, nu eu.
”Pe Marian Ivan l-am luat cu mine în cameră, rupeam în două patul”
Gică Hagi își amintește despre Marian Ivan, fotbalist prezent la Mondialul din America, dar care n-a apucat să bifeze nici măcar o secundă pe iarba încinsă a Americii: „Cum venea unul nou la lot, eu, pac, îl luam cu mine în cameră. Eram căpitan, aveam și rolul de a ajuta un debutant să se integreze. Așa l-am luat și pe Marian Ivan cu mine în cameră. Țin minte că, după meciuri, rupeam în două paturile! Adică, dormeam ca pruncii… Era băiat cuminte, ca mine… El a luat tricoul lui Kennet Andersson? Să fie sănătos!”.
”Gică Popescu nu merita să pățească așa ceva”
Inevitabil, se naște și întrebarea legată de Gică Popescu, cumnatul lui Hagi, închis pentru ingineriile financiare din Dosarul transferurilor… Răspunsul pripit al „Regelui” evidențiază o rană necicatrizată: „Gică nu merita să pățească așa ceva, mai ales că el n-a fost implicat în toate chestiile alea… Străinii sunt șocați de ce-a pățit fostul căpitan al Barcelonei. O impresie urâtă de-a dreptul planează asupra României. S-a uitat prea repede ce-a făcut Popescu pentru țara noastră”.