Publicistica fotbalistică din România cuprinde multe titluri dedicate „Regelui”, dar capodopera rămâne lucrarea intitulată simplu „Hagi”, apărută în patru ediţii. Grigore Cartianu, autorul acestei lucrări, şi-a amintit, în exclusivitate pentru SportNews.ro, cât de greu s-a lăsat convins cel mai bun fotbalist român să-şi deschidă inima şi să povestească toţi paşii care i-au marcat cariera şi ce pasaj din carte l-a deranjat pe „decarul” de atunci al naţionalei.
„Am început să mă documentez pentru carte prin septembrie 1999. La început, el n-a prea vrut. Îmi tot zicea că nu e cazul, nu e momentul, că s-o lăsăm după Euro 2000. «Vorbim după ce mă retrag». Dar m-am apucat de lucru pe cont propriu, fără acceptul lui. După ce a văzut că am mers pe la Săcele, că am discutat cu prietenii lui, cu foștii lui colegi, cu antrenorul Iosif Bukossy, a început să accepte ideea. Am vorbit din nou cu el şi i-am zis: «Gică, uite, oamenii povestesc. Poate unele lucruri nu stau chiar aşa, poate că alţii s-au înşelat ori au exagerat, de aceea trebuie să discutăm». Şi am început să ne întâlnim, de obicei când se întorcea el de la Istanbul. Cel mai des ne vedeam la Constanţa”, şi-a amintit Grigore Cartianu.
„Ţin minte că s-a supărat un pic înainte de lansare, care a fost organizată pe 1 iunie 2000, la Sala Dalles din centrul Capitalei. El se afla cu echipa naţională în cantonament la stadionul din Cotroceni, pentru că pe 3 iunie era programată plecarea la Euro 2000. Cu câteva zile înainte, când a venit cartea din tipografie, am luat vreo 30 de exemplare şi le-am dus băieţilor. Toți aveau cartea pe noptieră. La lansare, Hagi a venit cu autocarul naţionalei şi cu jumătate din lot cu el. Antrenor era Ienei, dar au venit şi Iordănescu, şi Lucescu. Atunci, Gică s-a supărat un pic, pe motiv că publicasem toate mediile lui din cei patru ani de liceu. Îmi zicea: «De ce trebuia să dai asta? Pe cine interesează că aveam note mici la unele materii?». Nu mai ştiu exact, avea 5 la chimie, 6 la fizică… I-am zis: «Gică, nimeni nu te judecă după notele de la chimie, tu jucai fotbal, nu poți fi genial la toate. Asta înseamnă adevărul: să dai totul, nu selectiv! Nu-ți face rău, te arată lumii ca om, nu ca statuie». A înțeles și i-a trecut supărarea. Acum cred că e mândru cu cartea asta„, a adăugat Grigore Cartianu.
„Gică nu e un bun povestitor, nu e Ion Creangă, are reţineri să vorbească despre el. Multe lucruri le şi uitase. L-am rugat să confirme sau să infirme tot ce strânsesem de la prieteni. Alţii, cu un trecut mult mai puţin bogat, sunt mult mai guralivi, se laudă, mai pun de la ei. Hagi e exact invers, nu-i place să vorbească prea mult despre realizările lui„, ne-a mai povestit Grigore Cartianu.
Lucrarea „Hagi” a apărut în patru ediţii, tot timpul „upgradate”: primele două, ambele în tiraje de câte 10.000 de exemplare, în anul 2000, a treia în 2001, în 2000 de exemplare şi a patra în 2014, în 10.000 de bucăţi.
S-a scris şi teatru despre „Rege”!
Cartianu nu este singurul care a scris cărţi despre Hagi. Iată şi celelalte titluri legate de numele „Regelui”:
– „Samba lui Romario şi periniţa lui Hagi” – George Mihalache (1994)
– „Cu Hagi&Co de la Roma la New York (via Cardiff)” – Gheorghe Nicolaescu (1994)
– „Hagi, magicianul” – George Şeitan (1995)
– „Hagi, stăpânul miracolelor” – Gheorghe Nicolaescu (1998)
– „Hagi, unic într-un secol” – Gheorghe Nicolaescu (2000 – ediţia I, 2001 – ediţia II)
– „La răscruce de Hagi” – Mircea M. Ionescu (teatru – 2005)
– „Cei doi Hagi” – Adrian Rachieru (2007)
Urmărește-ne pe Google News