Sportnews.ro continuă serialul dedicat lui Gică Hagi. Interviu demarat ieri este ”spart” astăzi de o dezvăluire care răstoarnă tot ceea ce știam despre originile celui mai mare fotbalist român din toate timpurile. Interviul urmează să se continue mâine cu ultima parte.
Actele oficiale indică faptul că Gică Hagi, liderul Generației de Aur, s-a născut pe 5 februarie 1965, la Săcele (Constanța), într-o familie de machedoni de condiție modestă. Versiunea publică oferită de certificatul de naștere nu se ”pupă” însă cu informațiile primite de Gică la ”prima mână”, adică de la părinții săi, Kirața și Iancu, cei în cinstea cărora ”Regele” și-a botezat copiii, Kira și Ianis.
Greșeală de funcționar sau neglijență de părinte?
Conform unor persoane aflate ani la rând în imediata apropiere a lui Hagi, acesta s-ar fi născut pe 4 februarie, dar părinții săi au înregistrat evenimentul abia a doua zi! ”Hagi mi-a spus că este născut, de fapt, pe 4 februarie, nu pe 5!”, ni s-a confesat o persoană care i-a fost alături, ani la rând, lui Gică. Informația este imposibil de confirmat, fiindcă niciunul dintre părinții lui Hagi nu mai trăiește. Asta în condițiile în care mai mare fotbalist român din toate timpurile refuză să vorbească despre acest subiect delicat.
Cazul lui Gică Hagi nu ar fi unic. Se cunoscut numeroase alte cazuri asemănătoare. Greșeli de acest gen sunt commune și au două surse. Unele sunt comise de angajații primăriilor, fie, bucuroși nevoie mare, părinții petrec prea mult și întârzie să-și declare la timp urmașii.
Partea a doua a interviului cu ”Regele” fotbalului românesc
Momentul magic al vieții: ”Puteam fi campioni mondiali!”
Libertatea&Sportnews publică azi partea a doua a interviului cu Gică Hagi. ”Regele” vorbește despre persoanele care i-au marcat cariera și despre momentele magice de pe terenul de fotbal.
Libertatea&Sportnews.ro: L-ai indicat pe olandezul Johan Cruyff drept antrenorul care te-am marcat cel mai mult… Asta deși ai jucat puțin la Barcelona….
Gică Hagi: Era concurență mare acolo. Era o rotație a jucătorilor. Mi-a plăcut mult Cruyff, m-a influențat. S-a supărat o data pe mine, dar am luptat și i-am recâștigat încrederea.
Că tot vorbim despre Cruyff. Pe Ianis îl compari cu fiul olandezului, Jordi?
Nu. Sunt situații diferite.
Care este cel mai fericit moment de care-ți aduci aminte acum, pe loc?
Mondialul din 1994! Puteam și campioni mondiali. Ne doream să ajungem în America pe timpul comunismului, am ajuns cu fotbalul, și am reușit să cucerit America! Puteam fi campioni mondiali! Restul momentelor importante sunt cele trei participări la Campionatele Mondiale, cupele, campionatele, trofeele personale… Pe unde am trecut, am lăsat ceva în urmă. Golul de la Barca de la jumătatea terenului e și acum în top, la fel și cel de la Real Madrid, apoi golul cu Real Madrid, de la Monaco, din Supercupa Europei… Am lăsat loc de Bună ziua peste tot. Oricunde mă întorc, sunt bine primit. Asta spune ceva. În rest, am făcut publicul fericit, ne-am simțit cu toții bine!
FRF n-a marcat în niciun fel 20 de ani de la Mondialul american? Cum apreciezi asta, ca lider al Generației de Aur?
Eu nu cer nimic. Nu-mi plac cadourile. Nu am făcut cee ace am făcut ca să cerem recompense. Mi-am făcut datoria și am răams în istorie din toate punctele de vedere. Avem o viață fericită. Sunt iubit, respectat, vorbește lumea de mine de bine când merg prin țară. Cea mai tare echipă la care am jucat a fost naționala României. 18 ani! La cluburi semnai azi contract cu un club, la anul cu altul… Dar cu naționala României am avut contract pe viață.
De ce n-ai ales o viață tihnită, comodă, fără bătăi de cap? Să fi fost așa cum era Eusebio….
Fiecare este într-un anumit fel. Mie îmi place să muncesc, să fie active, să stabilesc obiective, să am ambiții. Nu sunt ăla să stau în casă.
Ai fost fost mai împlinit sufletește și material, dacă ai fi plecat din România? Te-ai gândit vreodată să emigrezi? Am văzut ce nebunie e în Turcia atunci când ajungi acolo…
În Turcia, fotbalul este mai dezvoltat. De-aia pasiunea și entuziasmul sunt mai mari. În România sunt lucruri triste. Eu mă uit însă la mine și vreau să schimb. Sunt multe de făcut acum în România.
Cum se face că machedonii sunt cei care au scris cele mai importante pagini de istorie în sportul românesc? Tu, Simona Halep, Cristian Gațu…
Ambiția. Diferența o face ambiția. Mai sunt atitudinea, sacrificial… Faci totul până devine pasiune.
Se spune că se lucrează greu cu tine, că pui presiune.
Sunt exigent, așa este. Pun presiune, pentru că vreau calitate, responsabilitate, vreau să câștig. M-am născut să câștig, nu doar să exist!
Ce crezi că ai de îndreptat?
Nu știu, voi trebuie să-mi spuneți…
Eu spun că ești prea nervos…
Nu sunt. Doar trăiesc momentul. La mine, sângele este cald (râde). Mă aprins repede.