ComenteazăPolocoșer, 21 de ani, știe însă cu ce se mănâncă marea performană. Este medaliată cu bronz, la Campionatul Mondial de junioare din 2016, la fel ca și Dumanska, fosta sa colegă de liceu din Baia Mare. Suceveanca legitimată la Minaur este pusă pe fapte mare, la competiția din Franța.
Mezina lotului tricolor la Euro 2018 de handbal feminin: ”Vrem o medalie”
” Vrem să luăm o medalie, ne dorim o medalie, doar că trebuie să luăm totul pas cu pas. Nu este o mare diferență între echipe, toate suntem periculoase, fiecare e cu stilul lui, oarecum. Putem face un meci grozav cu Norvegia, avem o apărare grozavă, avem un atac grozav, adică putem să ne batem cot la cot cu fiecare. Totul stă în unitatea grupului. Cât timp suntem unite, suntem fără limite. Asta cred. Trebuie să ne facem noi jocul. Cât timp ne facem noi jocul, adversarul n-ar avea ce să ne facă. În mare parte, contează ceea ce jucăm noi, nu ce joacă adversarul. Automat, dacă noi jucăm bine, adversarul n-are ce să facă”.
Anca a fost anunțată după Trofeul Carpați, unde România A a învins în finală România B, că va merge la turneul final. Saltul de la România B la prima reprezentativă a făcut-o fericită:
”E grozav! Sincer, e un vis. Nu că nu credeam, credeam în el, dar nu credeam că o să-l împlinesc fix acum. A fost un vis: «Hei, trezește-te, ești acolo unde ți-ai dorit»! Nu știam cum să reacționez. Am emoții. Dar, e grozav. Îmi doresc ca toate fetele de la lotul B să simtă ceea ce simt eu în momentul de față”.
”Am început să tremur. Efectiv, am început să tremur! Nu știam dacă să râd, să plâng. Am zis: «Uau, Doamne, e grozav, sunt acolo unde mi-am dorit! De-abia aștept»!
Prima dată, l-am anunțat pe tatăl meu. Era în sală, căci a venit la Trofeul Carpați. I-am zis: «Tata, mă duc în Franța». M-a luat în brațe. E frumos să împart asta cu oamenii, cu familia. Fetele de la lotul B sunt tare faine. Toate m-au încurajat, toate mi-au urat baftă. Aici, fetele m-au primit cu brațele deschise. Nu sunt răsfățata lotului. Toate am avut un început. M-am adaptat, dar vreau să mă adaptez mai mult, să nu se simtă mare diferența între ele și mine”.
”Unitatea poate fi un lucru care poate să aducă un aport foarte important la o medalieiâ. În mod normal, nu pot câștiga un Campionat o jucătoare, două jucătoare. Cât grupul este unit se pot face lucruri foarte mari. La tineret, când am luat medalia de bronz, un lucru care a dus la medalie a fost unitatea grupului. Cred în asta”.
Anca are și fantezii cu medalia: ”Aș fi nedezlipită de medalie, dacă aș câștiga. Oriunde, la baie, în somn… Oriunde, cu mine! Mă schimb, dar medalia rămâne acolo. Cred că așa o să fie! Sigur!”.
Mai puternică după trei operații la genunchi: ”Lucrurile grele nu se dau oamenilor slabi”
După trei operații la genunchi, internaționala face mare performanță și este un exemplu de voință. ”Oricine poate trece peste orice atât timp cât are credință. Am avut credință, știam că o să mă fac bine, că o să fiu mai bună decât am fost. Nu am știut când, pentru că accidentările te pot face să stai 7-8 luni. Sau 5 luni, depinde de fiecare. Dar, credința m-a făcut să merg mai departe. Să zici: «Băi, eu vreau să ajung acolo, nimic nu mă poate opri». Nici măcar chestia asta (n.r.- accidentarea). E doar un șut în fund, atâta tot!”, spune, cu dezinvoltură, fata de la Minaur.
”Lucrurile grele nu se dau oamenilor slabi. Și, de ce nu? Am avut un vis, trebuie să mi-l împlinesc. Sunt oameni care nu au picioare, dar fac lucrurile să conteze. Eu de ce n-aș face-o?”, afirmă sportiva.
”Când eram pe podium la junioare, acel moment a șters toată suferința, toată durerea, exact așa va fi participarea la acest Campionat. Îmi dă putere să merg mult mai departe, să-mi doresc și mai mult. Dacă m-aș fi lăsat doborâtă, acum nu mai eram aici”, încheie, convinsă, sportiva din lotul României.
Citiți și România – Norvegia, la Campionatul European de handbal feminin 2018 (azi, ora 22:00, TVR 1)