”E prima dată când se întâmplă asta!”
Libertatea: Ovidiu, pregătit pentru Euro?
Ovidiu Hațegan: Aproape. De ce zic aproape? Pentru că mai sunt mici detalii de pus la punct, bagaj, drumul până acolo… Glumim acum. Suntem pregătiți de Euro. Am parcurs ce era de parcurs, plus că mai avem și în Franța câteva zile de pregătire.
Ai intrat în febră? Ai emoții?
Niciodată n-am avut, indiferent de meciul pe care l-am arbitrat, competiția la care am participat. Nu am emoții sau teamă de ceva. Sunt lucruri care mă ajută, sunt emoții constructive, gânduri pozitive și o bucurie că participăm la un asemenea eveniment. Un Campionat European e un eveniment fantastic pentru fotbalul mondial, e foarte, foarte urmărit. Rivalizează, cred eu, cu un campionat Mondial.
Ai început să aduni informații despre echipe, despre jucători?
Urmăresc foarte atent tot ce se întâmplă, am urmărit și loturile cum s-au modificat. Plus de asta, o să avem și în Franța o echipă doar pentru noi care ne va ajuta să analizăm și să studiem cele două echipe. Cum antrenorii se pregătesc, la fel și noi. Ce sistem folosesc, profilul jucătorilor. Toate detaliile o să le avem la dispoziție. E o noutate asta, e pentru prima dată când se întâmplă asta.
Cu domnul Ioan Igna ai apucat să vorbești?
Da, sigur. Avem o relație bună, nu doar că suntem arădeni și că am șansa să continui tradiția dumnealui. E un om cu multă experiență, a participat la multe Campionate Europene, Mondiale, Olimpiade. E normal să-i cer sfatul.
”Din păcate, teroriștii și-au atins scopul!”
Spuneai că ți-ai făcut bagajale. Ți-ai pus și un lucru anume, în afară de fluier, de cartonașe?
În primul rând ghetele or să fie cu mine, fluier, cartonașe, categoric. Astea sunt „ustensilele”. Întotdeauna am cu mine o poză cu familia care nu trebuie să lipsească, pentru că ei mă susțin, suferă, se bucură, au toate trăirile alături de mine. E o poză cu ei alături de mine.
Vei lua cu tine familia, ținând cont de amenințările teroriste?
Din păcate, în Europa, și-au atins un pic scopul după aceste evenimente nefericite. UEFA ne interzice să ne aducem familiile. Noi suntem cantonați într-o localitate, de acolo plecăm stânga – dreapta, unde avem meciuri. Familia dacă o să vină, și mă refer la soție, copil, și, probabil, părinții, vor veni strict la meciuri, unde o să arbitrez eu. O să știu cu două-trei zile înainte unde o să arbitrez și în funcție de disponibilitatea de a găsi un hotel, zbor, o să vină. O să fie un evenimnent unic, cea mai mare realizare a mea ca arbitru și normal că vreau să vină alături de mine. O să fie cazați în altă parte, n-o să avem nici cea mai mică legătură. Probabil, nici nu cred că o să ne întâlnim, probabil or să îmi facă cu mâna acolo, pe stadion. Și atât. Astea sunt regulile și trebuie să le respectăm.
Ce obiectiv aveți tu și colegii tăi de brigadă?
Nu ne-am stabilit un obiectiv anume. Îmi doresc să arbitrăm foarte bine, îmi doresc să ne bucurăm, pentru că, până la urma urmei, să participi la un eveniment de acest gen însemană top. Vreau ca arbitrajul românesc să fie reprezentat la cel mai înalt nivel. Vrem să arătăm că arbitrajul românesc merită să fie o prezență constantă la turneele finale.
Tricolorii îndrăznesc să se gândească la sferturi, la semifinale? Voi visați?
Dacă nu îți stabilești ținte înalte, n-o să performezi niciodată. Automat, chiar dacă suntem printre cei lipsiți de experiență, tineri, nu ne este frică de meciurile dintre echipele mari. Stabilim țintre înalte, ca să avem pentru ce munci, să ne mobilizăm.
Ce l-a rugat băiețelul său să-i aducă din Franța
Ce-ai alege: România în finală sau brigadă românească în finală?
O să zică lumea, dacă aleg arbitrii, „Nu ține cu naționala!”. Îmi doresc, sincer, ca și naționala să ajungă cât mai sus în turneu. Asta înseamnă automat șanse mai mici pentru noi, arbitrii, de a arbitra în fazele superioare. Cum noi ne-am stabilit ținte înainte, sunt ferm convins că și ei își doresc. Dacă ajung în fazele superioare, o să-i susținem.
Voi, ca arbitrii, faceți schimb de informații? De exemplu, dacă un croat arbitrează un meci al României, te sună și te întreabă?
La fel ca și în lumea antrenorilor și a jucătorilor există o comunicare și între noi. Sunt situații. Schimbăm impresii, pentru că ei cunosc în detaliu anumite lucruri. Schimbăm informații și e normal să facem asta.
De ce îți va fi cel mai mult dor dacă veți sta trei săptămâni – o lună la turneul final?
Sper să stăm cât mai mult, ca dorul de familie să fie cât mai mare. Avem noroc cu tehnologia în momentul de față. Acum poți să-i ai aproape. Ai impresia că ești tot timpul cu ei. Anul trecut am stat 28 de zile în Noua Zeelandă, dar văzându-i zilnic, n-ai impresia că e atât de dificil.
Cum dormi înaintea unor meciuri importante?
N-am emoții. Îmi setez anumite repere, intri într-o stare de pregătire a jocurilor.
Ce te-a rugat băiețelul să-i aduci din străinătate?
Mi-a cerut un tricou mic de arbitru. Până acum îmi cerea numai lego, are cinci ani, e la faza de lego.
”Dacă s-ar uita un pic mai atent…”
Cum te relaxezi în timpul liber în cantonament?
N-am o rutină. Depinde de ziua respectivă. De obicei, aleg să mă plimb cu băieții prin orașe. Caut să fac și alte lucururi care nu au legătură cu fotbalul, cu arbitrajul, pentru că dacă rămâi tot timpul focusat pe fotbal, obosești.
Veți fi păziți la cantonament?
Am fost la testele din Franța, va fi aceeași locație. Și atunci am avut pază permanentă, probabil așa va fi și acum. Nu știu exact, deplasările în oraș, dacă avem pe cineva. Nu mă gândesc la atentate, deși e un pericol real, văd și eu, citesc. Lumea o să vină, chit că e un pic de teamă.
Favoritele la câștigarea Campionatului European sunt Franța, Germania, Spania. La arbitri, pe cine vezi favorit să ajungă la finală?
Mă gândesc și la mine, de ce să nu mă gândesc? Sunt arbitri cu experiență mult mai multă decât mine, care vin din campionate puternice. Sunt atât de multe necunoscute înaintea unui joc, darămite la un turneu. Poate să fie un arbitru care arbitrează foarte bine și echipa lui ajunge în semifinale sau finală. Și atunci șansele pentru el sunt nule. Suntem o echipă de 18 brigăzi. Te gândești și la tine, să arbitrezi cât mai bine, să ajungi sus, dar și la grup, ca și imagine.
Cât de tare te-au deranjat afirmațiile potrivit cărora Hațegan a fost menajat, n-a primit meciuri foarte tari pentru a nu greși și a merge la Euro cu moralul bun?
Critici vor fi permanent. Presiunea face parte din viața noastră. Sunt afirmații ale unor oameni pe care îi respect. N-o să intru în polemici, dar, dacă s-ar uita un pic mai atent, ar vedea că am fost Steaua – Dinamo de două ori, la Astra – Steaua. Multă lume nu știe că atunci când arbitrăm în Europa, week-end-ul viitor nu ești delegat. Automat vor apărea și greșelile din partea noastră, dar să fie cât mai mici și mai puține.
”Nu mă așteptam să ajung la Olimpiadă!”
Se poate spune că este cel mai bun an pentru Ovidiu Hațegan, fiindcă mergi și la Olimpiadă?
Fără doar și poate, ca și nominalizări, ca și „cadouri”, să zic așa, primite, a fost un an fantastic. Champions League, fazele superioare, Europa League, sfert de finală, sunt niște performanțe. Olimpiada, la care nu mă așteptam. Pentru că am fost luați la European, un eveniment major, nu te aștepți să fii selectat și pentru Olimpiadă… Dar FIFA a considerat că eu și colegii mei merităm să ajungem și acolo. Mă bucur, înseamnă că anumiți oameni care au viziune și ochi pentru arbitraj au considerat necesar să fim acolo. Sunt două examene importante și pentru echipa de arbitri. Sper să le trecem cu bine. Sper să ne întoarcem cât mai târziu și de la Euro, și de la Olimpiadă.
Urmează și un Mondial?
Le luăm pe rând, întâi Europeanul, apoi o săptămână de vacanță obligatoriu.
Dacă ai fi la Oscar, cui i-ai mulțumi pentru acest an?
Tuturor. Familia e cea care mă susține și trebuie să-i urmăresc. Colegii, membrii Comisiei Centrale, și alți oameni, dar nu dau nume, pentru că poate uit pe cineva și se supără.