Bistrițeanul era cunoscut pentru pasiunea lui pentru echipa națională de rugby, pe care a urmat-o și în multe deplasări, inslusiv în Noua Zeelandă, la Campionatul Mondial din 2011.
„Ne-am cunoscut, eu și Horia, la capătul lumii, în Noua Zeelandă, în 2011. Ne număram printre cei câțiva români care bătuserăm drumul până pe cealaltă parte a globului doar pentru a susține naționala de rugby a țării noastre. Circumstanțele în care ne-am cunoscut, pasiunea comună au făcut ca relația noastră să fie una specială, în ciuda faptului că ne vedeam foarte rar.
De câte ori nu l-am tratat cu refuz pe Horia… Mă invita mereu la meciurile de rugby, nu doar la cele ale echipei naționale, la fel de fel de acțiuni ale „Club 16”, „organizație” care reușise să-i reunească pe toți fanii adevărați ai naționalei. Eram prea preocupat să alerg în zece locuri pentru o brumă de bani din care să supraviețuiesc… (…)
Facebook-ul ăsta, atât de înjurat, ne-a ținut însă mereu aproape unul de celălalt. Îl admiram pentru tot ceea ce făcea, pentru familia sa extraordinară.
Horia Ungur, din păcate, nu mai este…
Avea doar 42 de ani, tati, și un uriaș dor de viață. M-am rugat în ultimele zile pentru el, alături de familia sa și de toți prietenii lui. Îi transmisesem că vreau să vedem împreună finala Cupei Mondiale de Rugby din Japonia.
În astfel de momente însă cuvintele nu își mai au rostul. Rămân doar regretele”, a scris jurnalistul Adi Dobre.