Ajuns la 34 de ani, Adrian Iencsi evoluează ca în prima tinereţe. “Moşuleţul” Rapidului a fost integralist în primele trei partide disputate de elevii lui Viorel Hizo în acest sezon şi spune că, deşi îl tentează o carieră de antrenor, nu se poate lipsi de plăcerea de a juca fotbal.
Adrian Iencsi e la al 8-lea sezon în tricoul Rapidului
Libertatea: La 34 de ani joci încă titular la Rapid. Care e secretul?
Adrian Iencsi: Poţi fi un jucător foarte talentat, dar fără disponibilitate la efort nu mai ai ce căuta în fotbal. Trebuie să mă menţin tot timpul, mai ales că am şi eu o vârstă şi trebuie să mă pregătesc chiar şi în vacanţă. Sper să mai joc, pentru că e cel mai frumos lucru pentru un fotbalist.
Care e diferenţa între Iencsi la 20 de ani şi cel de acum?
Nu e nici o diferenţă majoră. Probabil că am mai multă experienţă.
Care e situaţia la echipă în acest moment?
În vestiar atmosfera e bună, străinii s-au adaptat foarte bine, au deja un an sau doi la echipă, au început să vorbească româneşte şi au înţeles ce înseamnă Rapidul. Faţă de alte sezoane am demarat mai prost, dar aşa cum câteodată joci slab şi câştigi, acum am făcut un joc foarte bun şi am pierdut.
Vinde George Copos echipa?
Prostii. M-am obişnuit cu speculaţiile că George Copos ar vrea să vândă Rapidul şi nu mă mai deranjează. Eu sunt sigur că el se bucură şi suferă la fiecare meci, pentru că a făcut sacrificii şi investiţii aici, şi cel puţin eu nu am văzut diferenţe în modul în care se implică la club.
Cum ai vrea să fii ţinut minte de fanii Rapidului?
Ca un giuleştean adevărat, pentru că inima mea bate numai pentru Rapid. Pe suporteri nu-i poţi păcăli niciodată, ei văd adevărul în teren, indiferent că ai o zi mai proastă şi pierzi un meci sau că ai câştigat la scor. Văd că alergi şi dai totul, că doreşti să câştigi, şi te respectă, dacă şi tu îi respecţi. Ei ştiu că nimeni nu e perfect, aplaudă şi încurajează pe cine merită. Pentru fanii Rapidului nu poţi folosi grad de comparaţie, pentru mine sunt cei mai buni din ţară.
Cresc mulţi tineri pe lângă tine….
E o satisfacţie imensă să pot fi alături de puşti precum Răduţă, Bratu, Păun, Straton, Marinescu sau Dobroiu. Să-şi vadă de treabă şi să profite de şansa care li s-a dat. La rândul meu, şi eu am fost sprijinit de Mircea Lucescu, de Rednic, de Sabău şi de Lupu.
Eşti secundul lui Viorel Hizo. Ținteşti postul de antrenor principal?
Sigur, dar toate la timpul lor. Acum mă gândesc doar să joc foarte bine. După ce mă voi retrage însă, mă voi implica 100% în antrenorat. Încă nu m-am înscris la cursurile Şcolii de Antrenori, dar nu înseamnă că, dacă faci nişte cursuri, devii automat un mare tehnician.