ComenteazăEmeric Ienei, antrenorul care detine cea mai mare performanta a fotbalului romanesc, e pe tusa. Solitudinea pe care o savureaza de ceva vreme il face sa priveasca detasat fenomenul sportiv. Sta la caldura, nu ingheata in valtoarea evenimentelor. Asteapta sa apara convulsiile, sa-nceapa demiterile. Pare resemnat, bonom, obosit. Sa refuzi nationala Albaniei inseamna si ca tii la cota ta, dar si ca aceasta tinde catre zero. Ce-o fi oare in sufletul lui? Iritare?! Dezamagire?! Frustrare?!
Gica Hagi e si el pe tusa. Iese in fata doar pe la evenimente mondene si lasa impresia ca ne pregateste ceva, legat de fotbal. Apare in clipuri caritabile pe la TV, inmuindu-ne sufletele. E ca un actor intr-un experiment tortionar. Nu-i poti sorbi harul. Pare dornic sa nu-l uite lumea, dupa ce a refuzat la un moment dat din orgoliu o oferta de la Dinamo.
Orice meserie tinde sa-si victimizeze uneori practicantii. Primul il sfatuieste pe cel de-al doilea sa intre in ape adanci. Ii trebuie puterea sa o ia de la zero. Si sa priveasca numai inainte cu manie, nu doar inapoi cu mandrie.