ComenteazăLa 82 de ani, Emeric Ienei și-a mai
pierdut din vivacitate, dar emană același aer de gentleman și rămâne un izvor
nesecat de povești și amintiri. Parcă obosește, totuși, mai repede când înșiră
istoriile trăite din vremea lui Petschovschi până azi, trecând, evident, prin
momentul de glorie Steaua 1986 – Cupa Campionilor Europeni. Își reface însă
imediat ritmul, dintr-o suflare, pentru a scoate la iveală episoade serioase,
inedite sau simpatice din cariera sa de jucător și antrenor.
Face însă înainte o acoladă printre
problemele de sănătate la zi: “Am probleme cu mușchii superiori de la picioare,
care se duc până în zona șezutului și nu prea pot să merg. Mă mai ajut cu un
baston, mă mai sprijină soția. Am acasă și o bandă pe care mai fac zilnic
reprize de mers vioi de câte trei-cinci minute. Mi-a adus-o fiică-mea, care
lucrează de multă vreme la ambasada noastră din SUA”.
„Lăsați ce zic ei, voi jucați pe teren!”
Printre altele, nea Imi
deține recordul absolut de prezențe în disputele Steaua – Dinamo. De pe teren
sau de pe bancă, a participat de 46 de ori la derby-ul etern al fotbalului
românesc.
Și mărturisește că i-ar fi dificil să
facă diferențieri între cele două posturi atunci când vine vorba despre
intensitatea trăirii unei astfel de partide: “Pentru noi era o bucurie fiecare derby cu Dinamo, fiindcă ieșeau de fiecare dată meciuri interesante,
captivante. Sigur că existau influențe politice din ambele tabere, dar, pe
vremea când devenisem tehnician, încercam să-i mai destind pe jucători după
câte vreo ședință în care mai apărea un șef cu indicații prețioase. «Lăsați
ce zic ei, voi jucați pe teren!». Iar băieții înțelegeau foarte bine mesajul meu”.
„Valentin mă mai ajuta când aveam probleme cu generalii”
Vorbește deschis și despre intervențiile politice apărute înainte de Revoluție: “Valentin Ceaușescu a ținut foarte mult la Steaua și mă mai ajuta când aveam anumite probleme cu coloneii sau generalii care încercau să se mai bage pe la echipă. L-am rugat la un moment dat să discute cu unchiul lui, Ilie Ceaușescu, ministrul apărării, ca să-i mai lase în pace pe fotbaliști. Era un fel de Gigi Becali, îi mai chema pe jucători la discuții individuale, se lua de ei pentru cine știe ce chestiuni disciplinare, iar pe unii îi afectau situațiile astea. Cu Valentin am în continuare o relație bună, ne sunăm, discutăm de fiecare dată când avem ocazia”.
„Le-am vorbit mereu fotbaliștilor ca un părinte”
Ienei a rămas peste timp un etalon al
eleganței și bunului simț. Încearcă o explicație pentru alura sa
seniorială: “Am făcut parte dintr-o familie foarte disciplinată și inclusiv ca
jucător am fost mai liniștit. Iar după ce am devenit antrenor mi-am propus
mereu să le vorbesc fotbaliștilor ca un părinte, să aibă senzația că discută cu
un președinte. Cheia e să-l convingi pe jucător că ai dreptate în ceea ce spui.
Să înțeleagă ce au de făcut pe teren. N-am uitat niciodată cum m-au crescut
alții pe mine în fotbal și am încercat să aplic aceleași rețete. Ce văd însă
acum nu prea-mi place. Tinerii trebuie să înțeleagă că fotbalul e o școală la
care e nevoie de disciplină. Iar prin ea ai de câștigat și ca jucător, și ca
antrenor”.
N-am înțeles de ce Hagi n-a fost vizat pentru postul de selecționer! Am ținut mereu la Gică, l-am felicitat când a luat campionatul cu Viitorul, însă i-am transmis în multe ocazii că trebuie să reușească și pe plan european cu proiectul lui de la Constanța. Mi-a dat dreptate”
Emeric Ienei:
- 8 formații există pe CV-ul de antreor al lui Ienei: Steaua, FC Bihor, Chindia Târgoviște, Videoton, Panionios, U. Craiova, România și Ungaria, cele mai mari performanțe fiind cucerirea CCE cu roș-albaștrii (1986) și calificarea tricolorilor la CM 1990, după 20 de ani de absență de la Mondial.