Ilie Năstase, povești colosale la “Prietenii lui Ovidiu”, de pe GSP.RO: „Când am ajuns la Paris, i-am pus pușca în brațe lui Țiriac”

Primul număr 1 mondial din istoria tenisului masculin a participat la emisiunea “Prietenii lui Ovidiu”, transmisă în fiecare miercuri, de la ora 20:00, pe GSP.RO

Năstase a fost unul dintre cei mai importanți jucători de tenis ai anilor 70, numărul 1 mondial în 1973. Printre cele 58 de titluri la simplu, pe care le-a câștigat de-a lungul carierei, se numără și US Open, în 1972, respectiv Roland Garros, în 1973. A câștigat, de asemenea, de patru ori Turneul Campionilor, în anii 1971, 1972, 1973 și 1975. Iar poveștile din toți acești ani sunt pe măsură.

Vedeți AICI întreaga emisiune.

Povestea celor 2.500 de iubite

 “O englezoaică mi-a scris cartea. În ultima seară am luat o sticlă de vin roșu. Și îi zic: «Hai să fiu sincer cu tine! Ți-am tot zis că am avut 200 de femei, ba 400… Dar uite, acum mă confesez! Mi-a fost rușine de tine, dar am băut paharul ăsta de vin și îți recunosc că am avut 2.500 de femei». «Asta am așteptat de la tine!», mi-a zis. Și-așa a rămas! Am mințit-o. Nu se poate să ai atâtea. N-ai cum. Doar nu puteam să le număr și să le trec în computer”.

Recomandări

Dosarul 10 August 2018: reperele unui proces început cu 5 ani întârziere. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile sunt la câteva luni de achitare

Cu pușca pe stradă la Revoluție

“Țiriac avea o pușcă. Mi-a ieșit aprobarea să ies cu pușca chiar în ziua Revoluției! Eu eram cu pușca într-o geacă de piele pe stradă… M-am suit cu pușca în avion! Ambasadorul Franței m-a băgat în avionul în care era toată ambasada. Eram într-un Air France! Nu ne ataca nimeni… Când am ajuns la Paris, i-am pus în brațe pușca lui Țiriac. «Băi Năstase, tu ești zdravăn la cap?». «Cum adică?!». «Bă, dacă te împușcau aia că erai cu pușca? Ești inconștient!»”.

Seară de bowling cu Albert de Monaco și o polițistă

“Eram într-o noapte cu Albert de Monaco și am închis o sală de bowling. Ne păzea o polițistă afară, dar până la urmă am băgat-o în sală și-am jucat cu ea! A jucat cu noi… Dacă afla taică-su, ne bătea. Am mai fost la ei în castel, mai veneau și fete… Și-mi zicea mereu: «Dacă află tata, ne omoară pe amândoi!». Sunt prieten de foarte mult timp cu el. Avea 12 ani când l-am cunoscut. Era un copilaș. Juca și el puțin tenis, dar mai mult fotbal”.

Recomandări

Similitudini în programele de guvernare: decalogul USR – AUR

Prima mașină nu se uită

“Un Fiat 125, luat de Țiriac din Germania. După aia, a doua mașină mi-a adus-o tot Țiriac, din Anglia. Un Ford Capri. Și-am plecat cu Țiriac spre Brașov, el conducea un Ford Mustang. Pe la Câmpina, mașina mea a început să troncăne… Am tras pe dreapta, Țiriac o luase înainte, s-a întors după mine. Săracu’, trei zile a mers cu ea din Anglia să mi-o aducă. Ne-am oprit, s-a mai oprit și-un alt șofer să ne ajute. Și se uită Țiriac la mine și-mi zice: «Băi Năstase, tâmpitule! Tu ai băgat benzină?». «Nu»”.

În pielea goală la tenis

“Eram în ’46 și era foamete mare. Mama mă trimitea cu sticla de lapte la gard, la copiii care nu aveau. Eu plecam de-acasă, stăteam la 50 de metri de terenuri. Mama se speria, însă îi zicea lumea: «Lasă-l, domne, în pace! Că se joacă Cupa Davis și-l găsești în pielea goală în ultimul rând, se uită la meci». Pe la 6 ani ajunsesem copil de mingi la Cupa Davis. Așa am început… Oricum nu uit că acolo era o fabrică de ciocolată și ne mai aruncau doamnele câte una”.

Lacrimi de supărare

“Eu știu fiecare colțișor de la Arenele BNR. Prunii, corcodușii, pe unde mă duceam. Când au tăiat un nuc de-acolo, parcă mi-au tăiat un deget de la picior. Când au pus lacătul pe porți, am plâns. Pentru că acolo m-am născut… Am plâns și când s-a tăiat nucul, și când s-a tăiat livada de pruni. Cunosc fiecare colțișor, iar eu mereu stăteam acolo și mă uitam. Sentimentul e mai mult decât orice. Isărescu o să se îngroape, crede că-i baza lui!”.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. Casa Regală și statul român, furați de rețeaua angajaților prin metoda biletelor revândute

Diurnă de 2,5 dolari pe zi

“Am avut o semifinală odată la Londra. Aveam 2,5 dolari pe zi din care să mâncăm și trebuia să câștigăm Cupa Davis. Stăteam în niște hoteluri oribile. Camera costa trei lire, iar Țiriac ne-a mutat la un hotel unde camera era o sută! Am mâncat ca băieții, i-am bătut pe englezi și când ne-am întors acasă, nimeni nu ne-a zis nimic. Chiar m-am gândit să fac un calcul câți bani ne-au interzis nouă să folosim în perioada aia și să dau statul român în judecată”.

Urmărește-ne pe Google News