În 1934, oficialii FRFA (Federaţia Română de Football Asociaţie) au vrut să dea o lovitură de imagine prin angajarea unui selecţioner celebru în acea epocă. “Peter Farmer va fi antrenorul naţional”, anunţa, cu mare tam-tam, Gazeta sporturilor din 2 ianuarie 1934, numele noului selecţioner, care antrenase ani buni naţionala Franţei. “Faimosul scoţian”, cum îl descria acelaşi ziar, n-a acceptat însă din prima propunerea venită de pe plaiurile mioritice. Discuţiile s-au reluat în toamna aceluiaşi an, după ce România fusese condusă de pe bancă la meciul cu Cehoslovacia de la CM din Italia, scor 1-2, de actorul austriac Josef Uridil. În sfârşit, pe 26 noiembrie 1934, Farmer a sosit la Bucureşti şi şi-a instalat cartierul general la Hotel Union.
S-a dat răcit la trei meciuri consecutive
Angajat de FRFA pe bani mulţi, dar fără a avea stipulată în contract vreo clauză legată de responsabilitatea tehnică, scoţianul “a vegetat” prin Capitală şase luni, urmărind câteva meciuri din campionat şi făcând doar nişte antrenamente în sală! Peter Farmer “a driblat” cât a putut fotbalul românesc.
Astfel, cum Balcaniada din 1934 de la Atena s-a ţinut la sfârşitul lunii decembrie, meciurile cu Grecia, Bulgaria şi Iugoslavia urmând a se disputa între Crăciun şi Anul Nou, scoţianul s-a dat bolnav, pentru a nu-şi strica sărbătorile.
El a transmis oficialilor români că e ţintuit la pat de o puternică răceală! Apoi, în mai 1935, a şters-o englezeşte în ţara natală, fără a conduce măcar o partidă de pe banca României! “Ţeparul” a făcut, ulterior, o declaraţie aiuritoare în presa britanică: “Nu puteam antrena într-o ţară cu situaţia geografică a României, din cauză că selecţionabilii nu sunt concentraţi în acelaşi oraş!”.