ComenteazăA fost pe locul 5 la sprint (2011), pe locul 8 la medie distanţă (2009) si pe 12 la lungă distanţă (2007), în Cupa Mondială fiind cel mai bine clasat pe poziţia 26 (2011). La Europene, până la competiţia din 2014, cea mai bună clasare fusese locul 20 la proba de lungă distanţă, în 2010.
Sport cu ajutorul hărţii
Orientarea în alergare este un sport unde trebuie să te deplasezi contra-timp într-un mediu necunoscut folosind harta şi busola, de la un post (punct de control) la altul, şi să termini traseul desenat pe hartă cu culoare roşie cât mai repede. Hărţile sunt de fapt planuri topografice la scara de 1:15.000 sau 1:10.000, simbolurile fiind standardizate pentru a fi recunoscute de orice sportiv. Concurentul trebuie să valideze trecerea prin fiecare post (marcat pe hartă cu cerc) pe Sport Ident Card-ul pe care îl poartă la mână (un sistem electronic de validare, înlocuitorul fişei de control din trecut). În România, orientarea (sportul pădurilor) prezintă interes local. Povesteşte un alergător de top.
„Este un sport foarte dezvoltat în Scandinavia, în Elveţia şi într-o oarecare măsură în Franţa. În
Norvegia şi Suedia este la nivel profesionist”, ne-a spus Radu Milea (25 ani).
Se poate ”ieşi” din hartă
Orice presupune, laolaltă, pădure, hartă, busolă, implică, 100%, şi posibilitatea de rătăcire. „Toată lumea a păţit aşa ceva. Cu cât e mai grea pădurea, cu cât oboseala e mai mare, cu atât e mai greu de găsit postul”, povesteşte râzând Milea, ocupantul locului 4 la CN de orientare la proba de medie distanţă: „Mai grav este atunci când efectiv ieşi din hartă. Oricât te-ai chinui, terenul nu este reprezentat”.