Pentru ca, datorita colegilor de breasla niponi, am avut ocazia sa vizitez sediul central de la Tokyo, sunt in masura sa va prezint cateva date. „Asahi Shimbun” a luat fiinta in 1879, an in care a tiparit 2.600 de copii pe zi. Acum e un gigant media cu aproximativ 86.000 de angajati (2.455 sunt redactori si tehnoredactori), avand un capital de 6 miliarde euro, vanzari anuale de 4 miliarde euro si incasari din publicitate de peste 2 miliarde euro. Pretul unui exemplar este 130 de yeni, adica circa 1,1 $. La tirajul de dimineata mai adaugati cele 4.000.000 de copii ale editiei de seara, plus inca 20 de publicatii saptamanale, lunare, enciclopedii, carti etc., astfel incat se consuma zilnic 1.900 t de hartie si 29 t cerneala la cele 19 tipografii ale grupului.
Pentru a gestiona o asemenea structura e nevoie de o organizare formidabila si de investitii imense, cum numai in Japonia se pot face. In acest sens, exista sase sedii regionale in tara, unde se concep editiile locale. Acestora le sunt subordonate un total de 107 birouri din orasele mari, plus alte 187 de oficii in orasele mici. In strainatate exista 5 birouri generale, care coopereaza cu alte 25 de birouri, raspandite in locatii pe toate continentele. Toate editiile sunt tiparite concomitent si distribuite in teritoriu cu 1.600 de camioane, iar transmisia de date utilizate in comun se efectueaza prin satelit. Pentru reportajele-fulger exista o flota aeriana formata din cinci elicoptere si doua avioane mici, tip „business”, capabile sa se deplaseze urgent oriunde in Asia.
Codul de conduita al ziaristilor angajati aici cuprinde patru puncte. Iata-le, pe scurt: 1. Sa fie impartiali, asigurand libertatea de expresie, care e baza democratiei; 2. Sa fie devotati binelui natiunii, invingand violenta si coruptia; 3. Sa prezinte adevarul in mod corect si prompt; 4. Sa fie responsabili si demni in orice imprejurare.
Pentru finala de la Yokohama, „Asahi Shimbun” a scos o editie speciala, de 48 de pagini color. Nu mai putin de 40 de reporteri si fotoreporteri au cerut acreditari, o parte din munca ajungand in mainile cititorilor la o jumatate de ora dupa finalul meciului. Intr-un tiraj limitat, publicatia a scos gratuit un supliment de patru pagini dedicat evenimentului.