VIDEO/ În ziua în care împlinește 80 de ani, Ion Țiriac rememorează momentele în care a descoperit secretele tenisului: „Când am început să joc tenis, țineam racheta de la jumătatea mânerului”

de Justin Gafiuc şi Marius Mărgărit
În holul mare al Complexului Stejarii din Băneasa, proprietatea sa plasată în pădurea de la marginea Bucureştiului, Ion Ţiriac încearcă, pe parcursul unei ore de interviu, să cuprindă 80 de ani de viaţă trăită pe repede-înainte. Leagă cu o precizie matematică episoade din copilărie cu momente din turneele de hochei sau tenis, trece cu repeziciune de la anii războiului din tinereţe la momentele care-l plasează în high-life-ul mondial prin postura sa de manager, promotor sau om de afaceri.

„Mergeam pe la ora 6.00 dimineaţa, să strâng mingile la meciurile boierilor, pentru 25 de bani”

Ziua în care a început cu adevărat aventura sa în tenis o descrie ca şi cum s-a petrecut ieri: „Aveam 15 ani fără patru zile, iar întâmplarea e comică. Mă antrenam la baza «Olimpia» din Braşov la ping-pong, pe două mese. Eram printre cei mai buni juniori din ţară. Boierii se ocupau cu tenisul de câmp. Şi am mers acolo într-o dimineaţă, pe la ora şase, să le strâng mingile, pentru 25 de bani”.

„Eram iepuraş, aveam vreo 70 de kilograme şi muşchi deloc, decât nişte «sfori»”

Omul de afaceri de azi continuă: „Nu i-a venit partenerul unui doctor, mi-a dat o rachetă şi mi-a propus să jucăm un set. M-a întrebat, după scurt timp, de cât timp mă ocup cu tenisul. «De vreo cinci minute», i-am răspuns. Omul nu prea putea să fugă. Avea burtă. Eu eram însă ca un iepuraş, aveam vreo 70 de kilograme şi muşchi deloc, decât nişte «sfori», lucru care a rămas mereu valabil. Îmi lua un punct o dată la o săptămână. L-am bătut, dar s-a supărat aşa rău încât m-a chemat şi a doua zi pentru revanşă. Cam aşa am început să joc tenis”.

Tâmpa sus, Tâmpa jos, o făceam fugind în 20 de minute! A venit de la natură, nu de la mama

Şi oferă un alt detaliu simpatic: „Ţineam racheta de la jumătatea mânerului, ca la ping-pong aproape. Dar după câteva zile de când am început să joc, m-a văzut unul şi m-a întrebat de ce ţin o ţin aşa. «Păi, cum s-o ţin?! Eu joc ping-pong, nu tenis, doar că aici e un teren puţin mai mare!». Dar m-a corectat”.

„Totul s-a schimbat la finala McEnroe – Lendl de la Roland Garros”

Continuă însă paralela cu tenisul de masă, practicat la Braşov înainte de a se apuca de sportul care l-a făcut celebru: „Am spus totdeauna că tenisul are multe afinităţi cu ping-pongul de pe vremea mea. Totul era mai lent, nu taca-taca. Îmi aduc aminte, de exemplu, de finala McEnroe – Lendl de la Roland Garros (n.r. – e vorba despre turneul din 1984). Îl antrenam pe Villas în acea perioadă. Şi aveam o colaborare cu televiziunea franceză. Finala nu am comentat-o, dar seara am făcut sumarul zilei. McEnroe ştia că nu are cum să reziste cu Lendl, care o izbea înapoi. Aşa că a stat pe linie şi bloca. Două seturi, Lendl n-a înţeles nimic. Antrenorul lui, Wojtek Fibak, stătea în spatele meu şi-i tot striga: «Pepicek, nu-i nimic!». Pe dracu, nu-i nimic, Pepicek! Până Pepicek a înţeles, n-a mai dat pe margini, fiindcă tot greşea, ci a început să dea numai înapoi, până când McEnroe a murit fizic şi l-a bătut. În acea seară am luat o tablă mare şi am explicat de ce jocul de tenis tocmai s-a schimbat. Am spus că va deveni un ping-pong pe teren mai mare, în care unghiurile trebuie tăiate, iar viteza va tot creşte. Adică exact ce se petrece azi. De aceea, în agenda mea, tenisul de acum e mai puţin spectaculos decât cel din urmă cu 30 de ani”.

• 743 de partide sunt trecute în palmaresul de tenismen al lui Ion Ţiriac, la simplu şi la dublu: cele mai multe victorii, 293, le-a repurtat în meciurile de dublu

„Ilie a jucat desculţ în Egipt”

Ion Ţiriac a avut o relaţie specială cu fraţii Costică&Ilie Năstase, pe ambii cunoscându-i încă de la sfârşitul anilor 50: „Costică îmi era foarte apropiat, iar Ilie se juca printre picioarele noastre”. Relatează câteva episoade savuroase cu cei doi fraţi.

„Am avut, la un moment dat, un turneu în Egipt, la care Ilie a jucat efectiv desculţ, pe zgură. A fost anul în care am bătut cam pe toată lumea, inclusiv pe Neale Fraser, care era numărul unu în lume, dar am ajuns în finală cu răni la picioare. Şi eu, şi Ilie foloseam nişte pantofi de tenis chinezeşti, pe care, ca să-i facem mai moi şi să dureze mai mult, îi duceam la vulcanizare şi-i puneam pe ăia să ne lipească pe interior nişte bucăţi de cauciuc, pe care le tăiam de la biciclete. Altă eră, altă viaţă”.

„S-a aruncat de la trambulină, deşi habar n-avea să înoate”

„Jucam mereu ba table, ba altceva şi făceam pariuri. Ilie pierdea mereu, nu ştiu de ce. La fel frati-su, Costică. Pe Costică l-am făcut să şi sară în apă de la trambulina de zece metri, deşi habar n-avea să înoate. S-a întâmplat la Sibiu. Zice: «Băi, Ţiriac, eu sar, dar să mă scoţi dracu afară, să nu mă înec». N-am apucat să răspund, că el deja sărise şi aşa şi-a şters datoria de la pariul pierdut”.

„S-a dezbrăcat complet şi a luat-o la fugă pe deal, în India”

„Eram cu Ilie la un turneu în India, unde jucam în oraşe mai mici şi pe la 4-5 dimineaţa. Stăteam ori la secţia de poliţie, ori la palatul vreunui maharajah, unde erau peste o sută de camere şi te rătăceai. Acolo a pierdut un pariu Ilie al meu şi-i zic: «Uite, vezi dealul ăla de acolo? Dacă te dezbraci complet, fugi până în vârf şi te întorci, ştergem datoria». N-am terminat de zis, Ilie s-a dezbrăcat şi a apucat-o la fugă pe deal. Pe traseu, s-a întâlnit însă cu o familie de indieni, care l-au văzut aşa mai alb şi s-au speriat. Gol fiind, Ilie i-a salutat şi a rupt-o înapoi la vale ca să-şi ia înapoi hainele. Ăsta era Ilie! Când juca el, veneau să-l vadă 20.000 de oameni: 10.000 să-l huiduie, 10.000 să-l aplaude”.

A spus şi Ilie că a dormit în pat mai mult cu mine decât cu cele cinci neveste. Aşa era pe atunci, nu aveam bani să luăm două camere. Dar nu regretăm nimic

---

Citește și:

SPECIAL / Ion Țiriac, la 80 de ani. Saltul din comunismul protector până în vârful capitalismului

 
 

Urmărește-ne pe Google News

• Ilie Năstase 
• Ion Țiriac