Sportnews.ro: Ivan, eşti un nume care nu mai are nevoie de vreo prezentare suplimentară în sportul românesc. Totuşi, cum ai ajuns să practici kaiac-canoe?
Ivan Patzaichin: Atunci, era singura mea şansă de a face ceva în viaţă. De mic copil îmi propusesem să nu rămân în Deltă. Singura ocupaţie pe care o aveam era cea de „ajutor de pescar”. Da, nu este o glumă. Aveam un contract pe care era trecută această profesie: ajutor de pescar. Dar câştigam bani frumoşi atunci. Ajunsesem la 2050 de lei în 1967. Şi ca să vă faceţi o idee, ca subofiţer în Ministerul de Interne , luam doar 750 de lei. Mi-a plăcut mult sportul şi mi-am zis că trebuie să încerc.
Obişnuit fiind cu apa, cred că totul a mers ca uns pentru tine. A fost floare la ureche ca şi acomodare…
O să râdeţi, dacă vă spun că începutul a fost unul cu stângul. Cam în tot ce făceam în acest sport părea că sunt urmărit de ghinion. Am şi vrut să mă las la un moment dat. Dar am luptat şi am depăşit fiecare moment greu în parte. Pe urmă lucrurile au început să se lege.
Cum te simţi din postura de legendă, a omului care are o statuie în faţa clubului Dinamo?
Eu mă simt Ivan Patzaichin, aşa cum ştie lumea. Treaba asta cu statuia mă emoţionează de fiecare dată când trec prin faţa ei, pe şoseaua Ştefan cel Mare. Bine, trec destul de rar, ca să nu am emoţii în fiecare zi. Mai sunt unii prieteni care îmi spun că au trecut pe lângă mine, m-au salutat dar „eu” nu le-am răspuns (râde).
Mai păstrezi celebra pagaie ruptă în calificări, la Olimpiada de la Munchen, din 1972?
O, da. O am acasă. Când vin prietenii pe la mine, îmi spun că vor să revadă acea pagaie ruptă. Aşa a fost atunci. Mi-am dorit mult să mă calific în finală pentru a le demonstra tuturor că am valoare. Existau voci care susţineau că eu sunt bun doar pentru că este Serghei Covaliov lângă mine.
De-a lungul anilor, lucru pe care l-ai păstrat şi astăzi, ai refuzat să te tunzi. Cum ai reuşit să îi convingi pe comunişti să te lase cu plete?
După ce am devenit ofiţer au început problemele, pentru că în calitate de ofiţer trebuia să fiu şi membru de partid. Aşa că, de fiecare dată când se făcea câte-o şedinţă, îmi atrăgeau atenţia asupra tunsorii. Am dus-o aşa câţiva ani. În cele din urmă, cineva mare din Ministerul de Interne le-a transmis celor de la Dinamo că să mă facă membru de partid aşa cum sunt, cu plete. Că aşa mă ştie lumea. Erau momente când îmi dădeam pe păr cu apă cu lămâie, ca să nu se vadă că îl am aşa de lung. Amintiri….
Ai păstrat casa părintească de la Mila 23? O vei transforma în muzeu?
Ori de câte ori revin acolo, sunt foarte emoţionat. Casa am păstrat-o, Nu m-am gândit să o transform în muzeu. Vreau să se ştie însă că, tot ceea ce am făcut în ultima vreme cu proiectele mele, care au ajuns la o cifră considerabilă, 120, am făcut-o cu gândul la cei de acolo. Părinţilor mei, care nu mai sunt în viaţă, oamenilor din zonă le datorez totul. E forma mea de respect pentru oamenii din zonă.
Borş cu apă din Dunăre ai mai mâncat în ultima vreme?
Da. Dar nu apa de Dunăre e totul să ştiţi. Ci sortimentele de peşte pe care le foloseşti. Dacă mergeţi în Mila 23, fiecare familie are reţeta ei proprie de preparare a borşului de peşte.
Unde vei petrece de ziua ta?
Voi merge împreună cu familia şi prietenii într-un loc mai liniştit. Îmi place să fiu înconjurat de prieteni. Îi mulţumesc lui Dumnezeu, că am mulţi prieteni adevăraţi.
A avut oferte să rămână în Brazilia şi Canada
Pe timpul cât a activat ca sportiv de performanţă, Ivan Patzaichin a avut oferte clare de a rămâne în străinătate, pe care le-a declinat. ”Am avut oferte din Brazilia şi Canasda. Mi s-au oferit 6000 de dolari pe lună pentru a rămâne. Nu am putut face pasul pentru că, mi-am dat seama că nu-mi voi mai putea vedea familia niciodată”.
Grădinăritul, hooby-ul lui cel mai mare!
Cine are şansa şi onoarea e a da mâna cu „Amiralul” sportului românesc, va constata că palma lui este una muncită. Tot timpul bătătorită. Explicaţia este simplă: ”Tot timpul muncesc. Fac muncă fizică. E o chestiune care mă întreţine. Marea mea pasiune este legată de grădinărit”.
Trimitea scrisori la Europa Liberă!
Mare pasionat de teatru şi muzică rock, Ivan Patzaichin ne-a dezvăluit că, în tinereţe, când ajungea la Mila 23, asculta fără temere Europa Liberă. Mai mult, trimitea scrisori către celebrul post de radio anticomunist, prin care solicita difuzarea unor melodii care în ţară nu ar fi fost difuzate niciodată. ”Eu trimiteam aceste scrisori, dar sunt convins că nu au ajuns niciodată acolo, pentru că nu am primit vreo dedicaţie din partea lor”, ne-a mai declarat Patzaichin.