Santa Caterina da Fonte do Bispo! Liliputana localitate din Algarve, nici 2.000 de suflete, ascunsă între bătrâna Tavira și Sao Bras de Alportel, într-o vale lină, protejată de munți, de-o parte, și alintată de plajele nesfârșite la Atlantic, înspre vest, înseamnă, de aproape 15 ani, ”acasă” pentru maramureșenii Constantin și Crina Ponde, părinții fotbalistului portughez Cristian Ponde (20 de ani). ”Cristianho”, caracterizat, la un moment dat, de presa lusitană, drept un mix între Cristiano Ronaldo și Usain Bolt (!), e, alături de cunoscuta solistă de fado Mariza, cel mai cunoscut nume din Santa Caterina.
Terasa răcoroasă din spatele casei simple, dar primitoare, de la strada principală, e o binecuvântare, într-o zi în care temperatura a turbat, 40 de grade Celsius la umbră. Aici vom face o incursiune în universul prea puțin cunoscut al unui fotbalist de rasă, reprezentat de cel mai mare impresar din lume, portughezul Jorge Mendes, cel care îi reprezintă pe Cristiano Ronaldo sau pe Jose Mourinho. Cristian Ponde, fost căpitan ale naționalelor U15, U16 și U17 ale Portugaliei, are contract cu ”leiii” de la Sporting Lisabona până în 2019 și o clauză de reziliere de neconceput în fotbalul nostru: 45.000.000 de euro. Un brilliant!
Tatăl era miner la Cavnic, dar dorea o viață mai tihnită
”Să știți că nu am plecat de foame din țară! Am fost miner la Cavnic, câștigam binișor”, spune ”Costan”, capul familiei, fost fotbalist destoinic, la nivel județean, la Faurul Făurești. Țintea, însă, un trai tihnit, din cauză că viața de acasă era o parabolă obraznică, din care nu putea să iasă nici cât să respire: ”Veneam din subteran, mâncam ceva, apoi mă ocupam de agricultură și de animale. Abia seara, târziu, puneam capul pe pernă, a doua zi o luam de la capăt și tot așa!! Eram un acrobat de circ, într-un cerc, mă învârteam într-una și nu rămâneam cu mai nimic”.
Caloriferul era poarta. A spart geamul clasei din prima zi de școală!
În timpul acesta, micul Cristi avea o energie și o poftă de… minge de nestăvilit. ”Zburdalnic, ambițios, neastâmpărat! Alerga cât e ziulica de mare pe imaș. Iar la școală, juca fotbal în clasă, făcea poartă la calorifer. A spart un geam chiar în prima zi. Apăi, de câte ori nu l-a mai făcut praf…”, intervine, cu un glas ce poartă încă urme dulci, maramureșene, Crina, mama actualului fotbalist de la Sporting.
Nu-și permiteau o școală de fotbal în România
Era vremea când familia Ponde visa: ”Într-o seară, am văzut la televizor o emisiunea despre Școala de Fotbal Ardealul, din Cluj-Napoca. Ne-a plăcut cum stăteau micii jucători, condițiile de antrenament și de școală, camerele lor, acolo crescuseră Chiricheș, Maxim, Răduț… Însă, când ne-am interesat de prețul pentru a-l înscrie pe Cristi, am înțeles că e peste posibilitățile noastre, Visam, faptul că băiatul nostru ar fi ajuns fotbalist era ca și cum am fi jucat la loto și am fi câștigat!”.
Construcții, gresie și faianță, pădurar, menajeră, picoliță…
Apoi, evenimentele au curs amețitor. Convins de un văr, având un carnet de antrenor obținut formal acasă, necesar obținerii vizei în 2000, Constantin a decisă să părăsească și mina, și Făureștiul, satul aflat la 30 km de Baia Mare. A luat-o direct spre Portugalia, direcția Santa Caterina! A lucrat în construcții, la greșie și faianță, specialitatea zonei, a fost tăietor de lemne la nevoie. După un an și-a chemat și soția, Acum, Crina lucrează la serele de flori, însă a fost și menajeră, și picoliță. Eforturi ce le-au permis, însă, să-și închirieze o casă, în care stau și azi, cu o chirie lunară de 275 de euro. În mai 2002, Cristi, care făcuse două clase primare acasă, și sora lui, Natalia, cu doi ani mai mare, au ajuns și ei în Algarve.
La Maritimo era închis, la Olhanense – în cinci minute și pe gratis!
De aic începe o poveste de succes. La început, la Santa Caterina, Cristi juca futsal, în echipa în care era și tatăl său. Iar piticul de nici 10 ani se punea cu adulții și îi dădea cap în cap. Din cauză că nu avea încă actele gata, talentatul țânc nu se putea încă legitima. ”Se antrena cu cei mari. Antrenorul îi punea să dea ture de teren, el nu se oprea cu ceilalți, continua cu încă trei patru în plus”, rememorează părintele. Dar n-a trecut mult timp, până când copilului i s-a dus buhul. Iar un architect, prieten de familie, le-a recomandat părinților să-l ducă pe Cristi la o probă, la Olhao, 20 km distanță se Santa Caterina, unde erau două cluburi importante în zonă. ”Serviciul nu-mi permitea să plec cu el, așa că l-am trimis cu un vecin! Au bătut întâi la ușa clubului Maritimo, dar acolo n-au găsit pe nimeni. La Olhanense, însă, l-au acceptat. Și, după ce l-au văzut 5 minute, antrenorii l-au admis imediat. Ba, i-au aigurat gratuitatea, n-a mai trebuit să plătim taxa lunară de 40 de euro”, își amintește Constantin Ponde. Erau primii muguri de valoare!
10 goluri pe meci, 70 într-un sezon!
Cei de la Olhanense s-au ocupat de ”bibeloul” lor. În prima etapă n-a putut juca, iar formația lui a pierdut cu 7-1. Apoi, cu ”Cristianho” în echipă – juca la o grupă de vârstă cu un an mai mare -, nu s-a mai cedat niciodată în acel sezon. ”Au bătut și cu 17-1, iar al meu a dat 10 goluri atunci!”, spune tatăl. 70 de goluri pentru Ponde și, în trei luni, Edgar Jaques, azi coordinator al centrului de scouting pentru Sporting, l-a remarcat și l-a propus pentru transfer. Numai că puseseră ochii de talentul care făcuse 13 ani și Benfica, și Chelsea.
De ce ales Sporting și a refuzat Benfica, mândria din zonă, și Chelsea
A luat testele la ambele cluburi lusitane. Din sute de candidați. ”În Anglia ar fi fost greu să plecăm, ne dezrădăcinam. Am preferat Sporting pentru academia lor, i-a dat pe Figo, Cristiano Ronaldo, Nanni, Quaresma, Simao… 7 terenuri, internat ok… Culmea e că Benfica e echipa cea mai susținută aici, la Santa Caterina, dar asta a fost alegerea. A contat că era și Marius Niculae acolo!”, explică părintele.
Premiant în primul an, acum corijent la… Educație Fizică!
În primii doi ani după ce a fost cumpărat, Cristi a fost lăsat la Olhanense. Juca, însă, la Sporting în meciurile de la final de săptămână! Se ducea și se întorcea singur, cu autocarul, 600 de kilometri dus-întors. La 15 ani a intrat însă în programul Academiei Alcochete. Școală, antrenamente, meciuri. Din primul an, a fost premiant. Profesorii erau severi, cum sunt și acum. ”El a făcut 11 clase, nu a mai avut timp și de a 12-a, desi speră să-și termine studiile cumva. E la un liceu economic! Știți la ce a rămas corijent? La Educație Fizică! N-a avut timp să se ducă la cursuri și dascălul nu l-a înțeles”, intervine Natalia, sora lui Cristi.
În primul an la Sporting, a fos cel mai bun, și la clasă, și la fotbal. Din 53 de sportivi. Premiul a fost o excursie cu echipa, la meciul de la Liverpool, cu Everton, din Cupa UEFA.
”Noi puteam intra acolo doar cu autorizație. El trebuia să anunțe că vin în vizită părinții. Ne duceam duminica, la meciurile de acasă”, zice mama, care încerca să-și țină puiul aproape.
Frica de ”șacoșele și pilele” din România
Golurile și raidurile sale, care arătau tehnică în regim de viteză, l-au adus repede în vizorul naționalei portugheze, unde a fost căpitan la U15, U16 și U17. În tot acest timp, un singur telefon de la București. ”L-au chemat să dea o probă. Dar el era deja în circuitul naționalei Porugaliei! ”Nu mă duc, că eu nu cunosc pe nimeni!”, mi-a zis răspicat. Ca părinte, eu aș vrea și acum să joace pentru naționala României, dar e prea târziu! E mai iubit și mai apreciat aici. Iar noi am fost întotdeauna respectați! Și, ca să fiu sincer, mi-a fost frică și de politica șacoșelor și a pilelor din țară. Pâi dacă rămâneam în țară, cine-l vedea pe Cristian Ioan Ponde, din fundul țării, de la Făurești?! ă”, spune tatăl.
Belodedici: ”Știi cine sunt eu?”. Ponde: ”Nu!”. Și atât!
România nu-i trezește amintiri prea plăcute lui Cristi. Înaintea unui amical cu conaționalii săi – Ponde are dublă cetățenie -, el și-a pierdut cunostința și a făcut și o entorsă la gleznă, de pe urma căreia a stat două luni. ”Tot atunci, Miodrag Belodedici s-a intersectat cu el în hotelul în care stăteau delegațiile. ”Cristi?”, a strigat Belo, și copilul a răspuns. ”Știi cine sunt eu?”, a întrebat Belo. ”Habar n-am!!”, a zis ăsta mic. De unde să-l știe pe Belodedici? Asta a fost singura discuție față-n față cu cineva România”, povestește tatăl.
Anul trecut și-a rupt ligamentele și a lipsit 9 luni
Ascensiunea firească a astrului Ponde spre echipa de seniori a lui Sporting și spre naționala mare a Portugaliei a fost oprită de o accidentare blestemată. Anul trecut, și-a rupt ligamentele încrucișate de la genunchiul drept și a stat 9 luni chinuitoare departe de teren. ”A fost stresat, nervos că nu joacă, a pierdut și prima reprezentativa. A revenit la finalul stagiunii 2014-2015, acum e bine, nu îi e frică să bage piciorul”, explică Ponde senior.
”Să joace la Sporting și să se transfere pe 20.000.0000”. Impresarul e celebru
Și gândurile îi merg către viitor: ”Vreau ca băiatul meu să-și demonstreze potențialul la Sporting. Iar ca să întoarcă tot ce i-a dat acest club, îmi doresc să se transfere măcar pe 20.000.000 de euro. Unde? Oriunde, la o echipă mare din Europa!”. Prin intermediul lui Aurelio Pereira, cel care i-a descoperit pe Cristiano Ronaldo și pe Nanni, Ponde a semnat un contract de reprezentare cu cel mai puternic impresar din lume, Jorge Mendes. Așa că visele familiei Ponde, din Făurești de Maramureș, pot deveni, oricând, realitate.
Și-a făcut primul tatuaj la 20 de ani: numele bunicii și al surorii
În ciuda protestelor tatălui, Cristi și-a convins părintele să-și facă un tatuaj. L-a desenat pe mâna dreaptă. E semnul infinitului, la care se circumscriu numele bunicii care l-a crescut, Nastasia, și al Nataliei, sora lui, plus datele lor de naștere.
Sushi, sarmale și mămăligă cu lapte de la Maramu
Natalia, sora lui Cristi, îi descrie preferințele culinare: ”Îi plac sushi, peștele, dar și saramalele și micii. Plus mămăligă cu lapte, ca la Maramureș, cum îi făcea bunica”. Muzica populară mamaremușeană și portul zonei îi sunt dragi fotbalistului lui Sporting.
Playstation și kizomba
Când are timp liber, Cristi joacă fotbal pe play station. Ascultă reggaeton, dar și kizomba, o samba din Angola, o combinație de muzică africană și braziliană. Dintre sutele de trofee și suveniruri pe care le-a primit, între cele mai dragi îi e un tricou cu autograf primit de la Marius Niculae, pe vremea când amândoi jucau la Sporting.
Vacanță în Capul Verde
Ponde a fost în vacanță în Capul Verde, timp de o săptămână, cu iubita lui și un grup de prieteni. Înainte petrecuse și cu familia, patru zile, la Sagres și Cabo de Sao Vicente, cel mai sudic punct al Europei.
”Acum are apartament în Lisabona, când mă primește dau o fugă în Capitală de vineri până duminică și stau la el”, spune mama, Crina Ponde. Când vine acasă, Cristi își strange toți prietenii din Santa Caterina și adoră să meargă la Praia Verde, 15 km distanță de Santa Caterina, pentru o baie în Atlanticul mai cald ca-n altă parte.
Vin la anul în țară, după patru ani!
Familia Ponde n-a mai fost în România de patru ani, dar plănuiește o vacanță în țară în 2016. ”Vrem să facem un tur al României. De la Baia Mare, în Moldova, la mănăstiri, apoi Sighișoara, Brașov, Valea Prahovei, Peleșul de la Sinaia, Litoralul…”, spune Constantin, capul familiei, cel care a primit cetățenia după șase ani de muncă legală în Portugalia.
495 de euro e salariul minim în Portugalia. Familia Ponde vrea să-și cumpere o casă în zonă, în condițiile în care prețurile ating și 70.000 de euro. Zona, vestită pentru turismul rural, e una caldă și protejată, cu temperature blânde și iarna, 9-10 grade minimum.
Sora a studiat turismul, acum e coafeză
Natalia Ponde, 22 de ani, sora lui Cristi, a studiat Turismul, a lucrat ca recepționeră, însă s-a reprofilat pe… coafură. Pasionată de modă, dar și de fado – Mariza, artistă cunoscută în România, e din Santa Caterina – ea ne-a introdus și în gastronomia locală: ”Încercați lichiorul și prjiturile din alfaroba. E o plantă ca o păstaie, foarte dulce. Se folosește în medicină, dar se face și o făină dulce din ea. De asemenea, gustați prăjutirile din amedoa și cele din figo, adică din smochine”.