ComenteazăLibertatea: La gala de retragere v-aţi reîntâlnit cu o mare parte dintre oamenii alături de care aţi activat atata vreme. Ce v-a impresionat cel mai mult la ei?
Constantina Diţă: M-am bucurat foarte mult că m-am reîntâlnit cu foarte multe persoane dragi la gala de retragere. Sunt persoane pe care nu le văzusem de foarte mult timp, dar prin intermediul galei am avut deosebita bucurie să le reîntâlnesc. Pentru mine a fost foarte important ca ei să fie prezenți la retragerea mea, deoarece cu mulți am petrecut clipe foarte frumoase prin cantonamente și la competiții. M-au copleșit cu căldura lor și m-au făcut să fiu foarte emoționată.
Oaspeţii străini v-au însoţit într-o scurtă vacanţă. Cum au reacţionat văzând Carpaţii, Sibiul, Transfăgărăşanul?
Au avut o impresie foarte bună despre România și asta mă face fericită. Am putut să le arăt ce țară frumoasă avem. Am mers la Muzeul Satului, iar după gală am vizitat Mănăstirea de la Curtea de Argeș, apoi am ajuns la Sibiu, pe Transfăgărăşan, unde au aflat câte puțin din istoria zonei. Am vizitat Cetatea Râșnov, Castelul Bran și am încheiat cu Castelul Peleș. Am poposit o noapte la Sibiu și o noapte la Fundata unde invitații meu au fost foarte încântați de mâncărurile românești, de țuica și pălinca noastră .
Au fost si la Tg. Jiu să vadă sculpturile lui Brâncuși?
Nu am avut timp să mergem la Târgu Jiu de această dată, dar cu următoarea ocazie am să-i duc pentru a vedea operele lui Constantin Brâncuși.
Crede că Maratonul Internațional București va ajunge în elită
Aţi asistat la Maratonul Internaţional Bucureşti. Cum vi s-a părut atmosfera, organizarea comparativ cu concursurile de top care se organizeaza in lume?
Am fost ambasadoarea concursului în acest an și m-a impresionat foarte mult atmosfera și faptul că foarte multă lume a început să alerge la noi în țară. Deocamdată maratonul are numai şapte ediții și organizarea este foarte bună pentru început. Pe viitor, cred că MIB poate figura printre cele mai mari maratoane din lume, pentru că oamenii care îl organizează o fac cu extrem de multă pasiune.
Care dintre alergătorii români de maraton din acest moment promit să ajungă în elita mondială în anii următori?
Dacă ne luăm după timpi, în acest moment, nu avem sportivi care să fie în topurile mondiale. Pe viitor sper ca România să aibă din nou sportivi care să se clasifice în topurile mondiale. Eu îmi doresc foarte mult să văd că sportivii noștri au rezultate bune.
Ştiu că unii dintre ei se pregătesc în SUA. Ce au americanii, spre deosebire de noi, din acest punct de vedere?
În America ai unde să te pregătești pentru maraton. Sunt trasee, diferențe de altitudine… Nu se compară condițiile de acolo cu ale noastre.
Maratonul presupune mari cheltuieli. Ce sfaturi le-aţi da tinerilor atleţi care doresc să concureze la această probă?
E adevărat, maratonul cere mari cheltuieli și multe sacrificii. Tinerii atleți trebuie să muncească foarte mult, să aibă un program foarte bine pus la punct, care conține refacere, somn, o alimentație bună, vitaminizare, ambiție și seriozitate. Nu e ușor.
Am văzut că managerul dumneavoastră e şi al altor maratoniste din România. De ce credeţi ca a mizat pe românce?
Orice manager, când vede că un sportiv începe să aibă rezultate, este interesat să lucreze cu el. După aceea, lucrând în echipă rezultatele încep să crească. Generația noastră a fost una care a avut putere de muncă foarte mare. Am fost foarte serioase în ceea ce am făcut și am reușit în majoritatea competițiilor internaționale.
Şi-ar dori un maraton la Tg. Jiu
V-aţi încumeta să organizaţi un maraton? La Tg. Jiu, de pildă?
Sper că pe viitor să am un maraton chiar în Târgu Jiu. Rămâne de văzut dacă vor dori și autoritățile orașului. Cred că e nevoie de mai mulți factori care să se pună de acord și totul e posibil.
Ce părere aveţi despre cei care aleargă maratoane montane sau supermaratoane?
Eu îi felicit. Este foarte greu să alergi. Eu am alergat la antrenament un maraton pe munte și știu cât este de dificil. La ultramaraton nu am participat niciodată. Cred că e o experiență total aparte.
Ati spus că Maratonul Londrei v-a fost cel mai drag. Veţi mai asista la startul acestei probe sau e destul de complicat să îi vezi pe alţii alergând?
Mi-a fost cel mai drag pentru că acolo se aliniau la start cei mai tari atleți din lume. Au un respect foarte mare față de sportivii de performanță și au o organizare excepțională. O să îmi fie foarte greu să asist din postura de acum, dar dacă voi fi invitată voi merge oricând cu mare drag.
Maratonul e o probă epuizantă, care lasă urme. Aţi avut momente când v-aţi gândit să renunţaţi?
Indiscutabil maratonul este o probă foarte grea, dar dacă o faci cu pasiune atunci trec momentele grele. Ca orice sportiv am avut multe momente în care am zis că mă opresc, dar după ce trecea concursul și se ducea supărarea, mereu mă reapucam de antrenamente. La maraton contează foarte mult să ai oameni lângă tine care să te facă să treci peste momentele grele, de exemplu antrenorul are un rol foarte important în cariera unui maratonist. Eu cu Vali Tomescu am făcut o echipă foarte puternică și am avut rezultate foarte bune împreună.
Fiul ei a ales să facă şcoală
N-aţi regretat că nu aţi făcut un alt sport? Unul de echipă, de pildă?
Recunosc că tot timpul mi-a plăcut sportul individual, pentru că nu depinzi de nimeni, ești tu cu tine însuți. Nu trebuie să te superi că a pierdut echipa sau că nu au jucat bine colegii și altele, așa că dacă aș începe din nou aș alege tot atletismul.
Fiul dumneavoastră, Rafael, şi-a propus să faca un sport ca profesionist?
Nu-mi vine să cred că peste trei luni face 20 de ani. A crescut foarte repede. Ca orice mamă și sportivă aş fi fost mândră dacă făcea atletism, dar nu i-a plăcut niciodată să alerge. Așa că a rămas să facă baschet și fotbal până a terminat liceul. Acum urmează facultatea și și-a ales să facă o carieră în alt domeniu. Este decizia lui și nu pot sa fac nimic!