Legea care îi poartă numele
Victoria lui Jean-Marc Bosman (52 de ani) în fața Curții Europene de Justiție, din 1995, le-a permis multor fotbaliști să devină milionari. Pe scurt, la final de carieră un jucător poate pleca gratis de la actualul club la oricare altul dorește fără ca cel de-al doilea să aibă vreo obligație financiară față de primul! De asemenea, cluburilor europene li s-a permis să angajeze câți fotbaliști străini doresc. Tocmai el nu a putut profita de acest succes, ba chiar și-a atras dușmănia cluburilor și a structurilor europene ale fotbalului, ajungând până în pragul ruinei.
Jean-Marc Bosman: ”Dacă nu beam, nu rezistam!”. Tată de weekend și ”maman” de 87 de ani
Jean-Marc pare, cumva, resuscitat. Și visează. Se bucură că e băgat în seamă, când e băgat în seamă. Trăiește într-un mic paradis, satul Villers-LÉvêque, din comuna Awans, la câțiva kilometri de Liege. A avut două case aici, dar cea în care locuia sora lui a trebuit să o vândă pentru a-și plăti datoriile față de Fisc. După două decenii de hărțuieli prin tribunale, are cearcăne mari și a chelit de tot. Unde sunt pozele de altădată, din albumele Panini?
S-a îngrășat, zici că e un pensionar gata de o vacanță de vis. S-a lăsat de băutură (”Dacă nu beam, nu rezistam! Beam să-mi uit problemele și eșecurile, după care beam ca să uit că beau”, se justifica; a făcut o cură de dezalcoolizare în 2007) și pare s-a vindecat și de depresie. După ce și-a bătut soția, în urmă cu șase ani, a fost condamnat și încă are restricții. ”Dacă poți, aș vrea să ne vedem vineri! În weekend vin copiii și o să-mi petrec timpul cu ei”, se scuză. Gata, așa facem! Vineri, doar după ce a ajutat-o pe ”maman”, 87 de ani, de care are grijă ca de ochii din cap, să ia prânzul.
A așteptat mai mult de la alții, decât de la el însuși!
Plouă, dar plonjăm într-un univers seducător alături de Jean-Marc. Omul care și-a distrus cariera și și-a spulberat viața pentru alții. Numele lui va rămâne în istorie, Legea Bosman se predă în secțiile de Economie ale marilor universități, dar el, ce s-a ales cu el? Alcoolismul, ideile negre, condamnarea pentru violență domestică, eșecul profesional… La 52 ani, el încă mai speră să renască, speculând ideea de a servi cauza fotbaliștilor și a sindicatului fotbaliștilor (FIFPRO). Dă, totuși, impresia că a așteptat mai mult de la alții decât de la el însuși.
Interviu exclusiv cu Jean-Marc Bosman: ”Am dat libertate totală fotbaliștilor! Am creat milioane de locuri de muncă. FIFA și UEFA mi-au deturnat legea”
Libertatea: Jean-Marc, au trecut peste două decenii de la victoria ta în justiție. Totuși, aș vrea să știu ce înseamnă data de 15 decembrie 2015 pentru tine?
Jean-Marc Bosman: Pentru mine, data de 15 decembrie 1995 evocă o luptă pe care eu am dus-o de unul singur până la capăt și care, după mai bine de patru ani, s-a încheiat fericit. La final, 15 decembrie 1995 a însemnat momentul de libertate totală a tuturor jucătorilor profesioniști. După încheierea contractului, fotbaliștii au putut pleca de la cluburile lor gratis și fără negociere de plată. Cu alte cuvinte, sportivul devenea stăpân pe propria soarta. Să nu uitați, de asemenea, că am obținut abolirea clauzelor de naționalitate. Până în 1995, era permis ca echipele să folosească doar trei jucători europeni din afara țării de proveninență a clubului. După această dată, o grupare sportivă a putut să înregimenteze un număr nelimitat de fotbaliști străini. Această decizie a creat, în primul rând, milioane de locuri de muncă. Legea Bosman a fost făcută pentru jucătorii europeni, dar FIFA și UEFA au transpus-o pentru jucătorii de pe toate cele cinci continente și asta a fărâmițat sistemul. Eu am câștigat dreptul la libera circulație a fotbaliștilor profesioniști în spațiul european și faptul că jucătorii la final de contract pot pleca liberi. Din păcate, legea mea a fost oarecum deturnată de la punctul său de plecare, deoarece era destinată jucătorilor și cluburilor europene mai puțin bogate. Era curată. Dar cele mai mari 25 de cluburi europene s-au regrupat pentru a câștiga și mai mulți bani, în loc să-i redistribuie.
Legislaţia privind dreptul la muncă, care este deasupra oricărui regulament, le permite să transfere jucători şi din alte state decât cele care fac parte din Uniunea Europeană. Practic, echipele au voie să ia jucători din 28 de state din UE, plus alte 93 de state ale căror cetăţeni au drept de muncă în UE conform tratatelor semnate în acest sens. Lista ţărilor ai căror cetăţeni nu sunt consideraţi extracomunitari din punct de vedere al regulamentelor sportive: Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Elveţia, în baza acordului UE-Elveţia privind libera circulaţie a persoanelor, țări care au încheiat acorduri cu Uniunea Europeană (Algeria, Maroc, Tunisia, Rusia, Albania, Croaţia, Fosta republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Andorra, San Marino) şi 79 de ţări din grupul de State Africane, Caraibiene şi ale Pacificului, 48 de ţări africane, 16 sunt din Caraibe, şi 15 din Pacific.
”Steaua nu mai poate câștiga Liga Campionilor. Totul e făcut să ajute cluburile mari”
Așadar, se poate spune că legea lui Bosman a fost ucisă pe jumătate! Dar n-a murit, deși asta ar fi vrut FIFA și UEFA. Din păcate, Curtea Europeană de justiție nu a statuat și concurența, ceea ce a creat multe derapaje și problemele actuale. Pentru a nu-și pierde fotbaliștii buni, contractele s-au tot extins, iar salariile au crescut și au atins cote imense. Cea mai mare problemă e că, din cauza FIFA si UEFA, cluburile importante au devenit din ce în ce mai puternice, iar toate toate țările mici, precum Romania, Serbia ori Belgia au fost șterse de pe harta fotbalului mare. Niciodată Steaua București, Steaua Roșie Belgrad ori Anderlecht nu vor mai câștiga Liga Campionilor și foarte rar vor peforma În Liga Europa. Totul e făcut să ajute echipele mari.
Legea Bosman asigură, pe scurt, transferul liber al jucătorilor aflaţi la final de contract. Scandalul a început atunci când, din cauza problemelor financiare, RFC Liege i-a redus unilateral contractul cu 75% și nu l-a lăsat, în 1990, pe Bosman să joace la francezii de la Dunkerque. Au cerut, în banii de acum, 800.000 de euro pentru un fotbalist ce-şi terminase angajamentul cu valonii. A fost suspendat de federație belgiană. Jean-Marc a mers cu speţa sa pînă la Curtea Europeană de Justiţie, în baza faptului că, încă din 1958, era asigurată libera circulaţie a lucrătorilor, persoanelor și serviciilor în Comunitatea Economică Europeană, din care făceau parte şi Belgia, şi Franţa. În 1995 i s-a dat cîştig de cauză, conform legislaţiei nou-createi Uniuni Europene.
”Putem vinde pui și porci, dar nu bărbați!” Ce crede despre cazul Neymar
Până la urmă, Jean-Marc, ai reușit o revoluție în fotbal.
Da! Dar FIFA și UEFA au dereglat ceva care, inițial, era curat. În final, echipele mici suferă. Tocmai am discutat în Parlamentul European problemele cu jucătorii tineri, care sunt furați de impresari și de echipele mari când încă nici nu au 15 ani. Aici în Belgia nu se poate semna inainte ca un fotbalist să împlinească 16 ani, dar impresarii sau alți samsari i-au cumpărat deja de la părinți pentru a-i duce la alte echipe mari. Parinții copiilor fotbaliști sunt cumpărați, pentru ca apoi ei înșiși șă-și revândă mai bine copilul lor fotbalist. Vezi cazul Neymar. Apropo, fără Legea Bosman, PSG-ul de azi nici nu ar fi existat! Putem vinde pui, putem vinde porci, dar nu putem vinde bărbați! Suntem în secolul 21! Fotbalul a devenit fotbal business. Când văd că în 2022 Cupa Mondială a fost acordată Qatarului, sincer îmi zic că FIFA este Federația Internațională a Banilor.
Jean-Marc, cu cine mai ții legătura dintre cei care au beneficiat de pe urma legii tale?
Hm. Eu am dat tot pentru ei, dar m-au uitat, cam așa aș rezuma. S-a ajuns ca salariile celor mai buni fotbalişti să explodeze, cluburile temîndu-se să nu-i piardă gratis. Și asta grație mie! Uite, Frank și Ronald De Boer au plecat gratuit la FC Barcelona și mi-au dat 2.500 €. Dar, din noua generație, un singur jucător, foarte promițător, m-a sprijinit, Adrian Rabiot, de la PSG. Atât! Într-o zi, m-am trezit cu un telefon de la mama lui: ”Nu vreau ca lumea să uite ce ați facut pentru fotbaliști! Și noi vom face ceva pentru Dvs.
Trăiește cu 2.000 €
Din ce trăiești acum?
Din 2.000 € pe lună (n.r. salariul mediu în Belgia e de 3.500 de euro lunar). În vara asta am lucrat la casă, sa o termin, mă ocup de copii mei mici în weekend (n.r. Martin – 8 ani, Samuel 6 ani). Am un contract cu FIFPRO, țin legătura cu secretarul general Theo van Seggelen, dar trebuie să achit și taxele care le mai am de plătit către Stat, eșalonate până în 2018. Am făcut multe pentru FIFPRO, acum vreau ca ei să găsească ceva și pentru mine. Eu aș fi grupat toți foștii jucători care au terminat cariera și le găseam ceva de făcut în lumea fotbalului.
Sindicatului internațional al fotbaliștilor, FIFPRO, a devenit cunoscut datorită lui Bosman. Abia dupa ce el a câștigat procesul, sindicatul a fost recunoscut de FIFA și de UEFA. După ce a devenit recunoscut și acceptat datorită lui, FIFPRO a anunțat că îl sprijină cu pe Jean-Marc, 25.000 euro pe an, pe o perioada de 10 ani. A fost o minciună: ”Mi-au oferit o singură dată 10.000 euro și atât!”. Relațiile lui Bosman cu FIFPRO s-au reluat după 2015.
Interviu exclusiv cu Jean-Marc Bosman. ”Casa asta e tot ce am”
Te descurci cu 2.000 €?
Am dat mult, am suferit mult în viața mea, dar cu toate astea m-am ridicat, cu toate aceste eșecuri. E timpul să fiu și eu ajutat, nu?, până la urmă am o fată de 28 ani, doi băieți mici, de 6 si 8 ani. Știți bine că în perioada procesului și o vreme după acesta, eu am fost o persona non-grata în lumea fotbalului, am fost blocat peste tot. Am investit în teren, am construit aici, dar cealaltă casă a trebuit să o vând pentru contribuțiile la Fisc. Am reusit să pastrez această casă în care ne aflăm, e tot ce mi-a rămas. Putem zice și așa.
Ce visezi?
Sincer? Să-mi plătesc facturile și să-mi pot crește liniștit copiii. Asta-i tot! Este trist să spun, dar este adevărul.
Pierre Bilic, un cunoscut ziarist belgian, a spus, cândva, că ai lansat un TGV în fotbal, dar tu ai rămas singur pe peron…
Are dreptate! Este unul dintre puținii mei prieteni. El m-a susținut mereu, niciodată nu m-a umilit, ca alții. TGV, ne-TGV, aș fi fost mare dacă sutele de fotbaliști care au beneficiat de Legea Bosman mi-ar fi dat 1% din câștigurile lor. Ce conta pentru ei, era nimic!
Interviu exclusiv cu Jean-Marc Bosman. Banii câștigați s-au dus pe avocați și impozite
Ai jucat la Standard Liege. Cât câștigai atunci?
Puțin. Dacă aș fi încasat ca jucătorii de acum, eram blindat! Știți, sunt jucători care câștigă zeci de milioane pe an și jucători care nu mai au nimic, cum sunt eu! Eu am câștigat cel mai mare proces din toate timpurile pentru jucători. Am cheltuit sume astronomice.
Nemaiputând juca la nivel înalt după începutul procesului, Bosman a cerut despăgubiri pentru veniturile pierdute. Abia în 2004 a primit 220.000 euro, dar suma a fost în mare partea luată de fiscul belgian și de avocați. Mai mult, a rămas cu datorii pe care trebuie să le achite până în 2018. Din 1995, respins de toată lumea, n-a mai putut juca decât la St. Quentin, în insula tropicală frantuzească Réunion (CS St. Denis) sau la Olympic Charleroi ori Vise (Belgia 4).
Îi plăcea Lozano, îl urmărea pe Cruyff, Maradona e cel mai mare
Îmi închipui că ai avut un model pe vremea când era fotbalist. Cine era?
Îmi plăcea un jucător foarte tehnic de la Anderlecht și, ulterior, de la Real Madrid, spaniolul Juan Lozano. Olandezul Johan Cruyff a fost iar un mare fotbalist. Alt olandez, Rensenbrink, mi-a plăcut. Și Cristiano Ronaldo arată că e fotbalist de clasă!
Deci Cristiano, nu Messi?
Niciunul dintre ei! Preferatul meu a fost Maradona.
Ce români cunoști, Jean-Marc?
Gheorghe Hagi și Alin Stoica, a evoluat aici, la Anderlecht. Legat de România, altă promisiune neonorată. A fost un amical în 1998, 1-1, mi se promiseseră o parte din încasări, dar nu m-am ales cu nimic!
Cum vezi fotbalul azi?
Ți se pare fotbal? Nu, este un produs de publicitate și marketing, este despre ceea ce cumpărăm si revindem!
Și fotbaliștii?
50% dintre ei au o viață frumoasă, dar cealaltă jumătate o duce rău! Văd că în țările de Est nu se pot plăti contractele promise.
Belgia ta e prima calificată europeană, după Rusia, la CM din 2018.
Este o echipă foarte bună, dar, până la urmă, ce este? Hazard, Mertens, toți ceilalți, sunt ”generația Bosman”. Toți au profitat să plece în străinătate după legea mea. Și s-au întors mai fotbaliști de afară.
Jean-Marc, rămâi măcar cu mulțumirea că numele tău va rămâne în istorie?
Da, măcar atât! Dar sunt puțin trist că cineva care e cunoscut în toată lumea, care s-a zbătut să facă bine, a fost tratat ca un criminal de razboi! Eu am creat lucruri locuri de nuncă. Din când în când, merg într-o altă țară, toți mă cunosc, dar, când mă uit în buzunar, e gol…
”Poate nu o să mai fiu pe aici în următorii 20 de ani, dar despre caz încă se va vorbi. Sunt ca Lech Walesa pentru democrație”
Ai mai lua-o de la capăt?
Vazând ce se întamplă azi, la ce ar ajuta? Am făcut totul pentru asta, viața mea a fost nefericită, alții au profitat de mine să se îmbogățească. Iar eu, după procesele câștigate, credeam că o să am o viață frumoasă…Nu credeam că fotbalul va deveni așa… Totuși, dacă trebuie să o fac din nou, aș face-o. De ce nu? Imaginați-vă că în propria mea țară am fost întrebat de ce nu mi-am schimbat numele pentru a-mi găsi o slujbă. Dar am spus nu! Legea Bosman este pecetea vieții mele. Eram tânăr și frumos la început, acum sunt bătrân, graș și chel. Mulți dintre jucători nu mă recunosc dacă mă văd. Poate nu o să mai fiu pe aici în următorii 20 de ani, dar despre caz încă se va vorbi. Sunt în fotbal cam cum a fost Lech Walesa pentru democrație! Toată lumea a avut de câștigat după Legea Bosman în afară de mine!
„Victoria mea cea mare a fost cu alcoolul. Am vrut să devin cel mai cunoscut fotbalist, am un loc al meu în istorie, dar am plătit un preţ prea mare. Fericirea cea mare, cum spune Confucius, nu constă în dorinţa de a nu cădea, ci în aceea de a te ridica după ce cazi! Banii câştigaţi s-au dus, toţi, pe avocaţi. Vreau doar un pic de recunoştinţă şi ca lumea să ştie că astăzi, aşa cum există Legea Bosman, există şi un om care pentru acea lege a dat totul”.
Fiasco în afaceri
Bosman a colaborat cu o firmă de haine sport pentru a confecţiona tricouri cu logo-ul său. Tricourile au rămas nevîndute, nu le-a cumpărat nimeni! Doar fiul unuia dintre avocații său a achiziționat o piesă! A încercat şi un business cu o firmă de IT, dar n-a funcţionat şi a pierdut mulţi bani.
A lucrat și ca grădinar
În 2010, a avut dreptul la venit de integrare socială, 573 de euro pe lună. În câteva luni i-a fost anulat, autoritățile din Awans explicând că nu face eforturi să-și caute loc de muncă! Apoi a lucrat ca grădinar în satul natal, însă și-a scrântit glezna și a fost dat afară, reprosându-i-se că a venit cu certificatul medical cu două zile de întârziere.
”Din păcate, la 52 de ani nu știu ce reconversie aș mai putea face. Nu am o diplomă, am semnat primul contract de profesionist la 18 ani …”
Bosman a jucat mijlocaș ofensiv la Standard Liège (86 meciuri/ 3 goluri) și RFC Liège (Cupa Belgiei, 1990). A fost internațional U 14, U 16 și U 18 și căpitan al naționalei de tineret (20 de selecții).
Și-a bătut prietena și a fost condamnat la închisoare
Pe 15 decembrie 2011, Bosman și-a bătut prietena, după o ceartă cu fiica ei, care a refuzat să-i cumpere băutură fostului fotbalist. A fost chemat în instanță, dar nu a apărut. Tribunalul Penal din Liege l-a condamnat în 2013 la o pedeapsă cu suspendare de 3 ani, cu un an de probă, plus 40 de ore de muncă în folosul comunității și o amendă de 275 de euro. Ulterior, pedeapsa s-a redus la un an cu suspendare. Oricum, Bosman s-a supus condițiilor stricte în perioada de probă: frecventa o asociație care lupta împotriva violenței în familie, a făcut tratament împotriva alcoolismului și analize trimestriale prin care să demonstreze că a încetat să bea.
Legea Bosman a dat dreptul jucătorilor aflați la final de contract să semneze cu oricare altă echipă și de asemenea a eliberat transferul jucătorilor în Europa, ridicând regula numărului limitat de jucători străini din UE.
Transferuri realizate prin Legea Bosman:
Paul Pogba, de la Manchester United la Juventus 2012
Edgar Davids și Patrick Kluivert, de la Ajax la AC Milan 1996 și 1997
Steve McManaman, de la Liverpool la Real Madrid 1999
Luis Enrique, de la Real Madrid la FC Barcelona
Roberto Baggio, de la AC Milan la Bologna 1997
Esteban Cambiasso, de la Real Madrid la Inter Milano 2004
Sol Campbell, de la Tottenham la Arsenal 2001
Andrea Pirlo, de la AC Milan la Juventus Torino 2011
Henrik Larsson, de la Celtic Glasgow la Barcelona 2004
Robert Lewandowski, de la Borussia Dortmund la Bayern 2014
Șeful UEFA cere implicare politicului în sport. Nu mai vrea sume precum aceea cheltuită pentru transferul lui Neymar
Președintele UEFA, Aleksander Ceferin, s-a declarat deschis tuturor reformelor pentru a reglementa piața transferurilor, dar a cerut o susținere mai puternică din partea politicienilor europeni, scrie AFP, care amintește măsuri ca plafonul salarial, taxe pe transferuri, limitarea comisioanelor agenților. „Am auzit responsabili politici eminenți, precum cancelarul Angela Merkel, acum câteva zile, condamnând evoluțiile recente în businessul fotbalului și cerând să existe mai multă echitate sportivă în acest domeniu. Nu putem fi decât de acord. (…) Așteptăm doar autorizația celor care condamnă public acest gen de situații dar nu au fost în măsură să schimbe lucrurile până acum”, a afirmat Ceferin la deschiderea congresului extraordinar al UEFA ce are loc la Geneva. În plină campanie electorală, cancelarul german a criticat sumele record cheltuite de PSG în mercato-ul de vară 2017, marcat de spectaculoasele transferuri ale lui Neymar (222 de milioane de euro) și Kylian Mbappe (180 de milioane de euro, bonusuri incluse). „Dacă legislațiile europene și naționale ne-ar permite-o, am putea lansa un arsenal complet de măsuri concrete pentru ca jocul să fie mai echitabil și mai bine reglementat”, a asigurat Ceferin, înainte de a enumera pistele de reflecție.
„Plafonarea masei salariale, evoluția fair-play-ului financiar, reforma sistemului de transferuri, înființarea unei camere de compensare pentru a controla fluxurile financiare, limitarea comisioanelor agenților, introducerea unei taxe de solidaritate pe transferuri pentru a susține fotbalul juvenil și cel feminin, limitarea împrumuturilor, interzicerea co-proprietății jucătorilor, întărirea regulilor pentru folosirea jucătorilor locali, suntem deschiși la toate reformele în sprijinul jocului. Este momentul”, a spus șeful forului fotbalistic european.
Legat de fair-play-ul financiar, Ceferin a repetat că UEFA „nu se va teme să ia decizii ferme și curajoase pentru a se asigura că echipele mici pot continua să rivalizeze în campionatele mari”, în condițiile în care a fost deschisă o anchetă pentru a verifica dacă PSG a respectat regulile UEFA.
Chiar înaintea lui Ceferin, președintele FIFA, Gianni Infantino, a făcut un apel pentru „a acționa împreună și a găsi soluții pozitive pentru reglementarea la nivelul agenților și al transferurilor”.
„Noi am asistat la o creștere semnificativă a indemnizațiilor de transferuri, de la 3,6 miliarde de dolari în vara anului trecut la 4,6 miliarde în acest mercato estival. Un miliard în plus nu înseamnă neapărat ceva rău, asta înseamnă și redistribuire, dar în același timp vedem cum comisioanele agenților cresc și compensațiile pentru formare sau solidaritate între cluburi scad. Este ceva ce trebuie să ne îngrijoreze”, a avertizat președintele FIFA.