ComenteazăLibertatea: Vali, aţi fost cea mai scumpă galerie, ţinând cont de amenzi…
Valentin Marincea: Ce să-i facem… farmecul vieţii costă. La alţii, ajung fotbaliştii să bage torţele şi nu se întâmplă nimic, dar la noi aşa a fost mereu. Rapidul este cobaiul fotbalului românesc.
Eşti de aproape 4 ani la conducerea galeriei…
E o mândrie pentru mine că am ajuns liderul galeriei. De mic mi-am dorit să conduc această galerie. M-am chinuit, dar acum sunt mândru de ce-am realizat. Veneam la meciuri de când eram mic, am prins şi generaţia veche. Provin dintr-o familie de rapidişti. Acasă suntem cinci fraţi, toţi rapidişti. Când veneam la meciuri, în faţa stadionului nu erau blocuri, stăteam chiar aici în Giuleşti, după aceea ne-am mutat în zona Titan.
Cum pregăteşti deplasările?
Nu vrei să treci prin ce trec eu. E dificil, nu mai am timp de familie, ajung acasă după miezul nopţii, dimineaţa sau de multe ori nici nu mai ajung, rămân aici la stadion. Trebuie să am grijă de oamenii mei, să facem bannerele, şi așa mai departe. Când eşti în fruntea unor suporteri îţi iei măsuri, când te duci în deplasare, te duci, îţi iei sectorul în primire, dai datele personale, gândeşti limpede pentru că de mine depind toţi suporterii care urmează echipa. Eu am grijă de ei. Trebuie să simţi, să trăieşti o viaţă întreagă în stilul ăsta ca să poţi face faţă. Pentru mine e uşor, că îmi place, îmbin utilul cu plăcutul. Nu e deloc obositor dacă faci din pasiune. A doua zi, dacă ştii că totul a ieşit frumos, a bătut şi Rapidul, te trezeşti la 6 şi o iei de la capăt.
Ce-ţi trebuie ca să ajungi liderul galeriei Rapid?
De ce, vrei să-mi iei locul? Glumesc. Mai întâi trebuie să treci prin nişte etape, nu oricine poate ajunge lider, chiar dacă îşi doreşte. Eu, la început, am făcut parte din O.H. (Official Hooligans), după câţiva ani de zile m-am retras, m-am mutat în zona Titan, unde am înfiinţat un nou grup, puternic (Legione Titan). Printre altele, am mai avut grijă şi de alt grup (CDI), dar am ştiut mereu să-mi ţin grupul aproape.
Te-ai gândit vreodată să renunţi, că nu mai poţi?
Deocamdată nu. Aş avea un fel de obiectiv, şi anume, să-l întrec pe ”Geamgiu” (n.r. Constantin Mincea). Când o să văd că nu mai pot ţine pasul o să mă retrag, să vină altul, tânăr, în locul meu… nici nu mă simt vânat, la Rapid nu e ca în altă parte să ne batem pe puterea galeriei sau cine să conducă suporterii. Rapidiştii bătrâni mă apreciează de asemenea.
Cum e să fii rapidist?
Rapidist te naşti, nu te trezeşti la 17 ani că vrei să ţii cu Rapid, nu e o modă să ţii cu această echipă. Noi suntem pătimaşi, suferim foarte mult, trăim pentru culorile vişinii. Când vii la stadion să fii conştient că trebuie să se ”rupă” stadionul.
Adică?
Păi, noi suntem cu plămânii. Trebuie să cânţi până se zguduie stadionul din temelii, noi aşa am ajuns remarcaţi şi admiraţi. Nu vedeţi că şi cei de la tribuna a-II-a ştiu cântecele? Acolo era galeria înainte şi cei mai tineri au mutat-o la peluză, unde e acum. Dar vezi tu, la noi e unitate, mereu a fost o singură galerie, întreg stadionul, şi aşa o să fie mulţi ani. La noi singura concurenţa e cine are steagul mai frumos, cine compune cântecul mai frumos.
Preţurile biletelor?
Ca să fii alături de echipă trebuie să plăteşti, nu să aştepţi să intri gratuit la meciuri. Eu n-am fost de acord cu decizia conducerii să lase accesul gratuit la unele meciuri. Dacă eşti rapidist poţi scoate bani din buzunar să-ţi vezi echipa pe viu. Adică cum nu poţi scoate 10 lei? Cu banii ăştia îţi iei un pachet de ţigări. Sunt nişte cheltuieli, gen arbitrii, stewarzii… Poate ar trebui ca în alte părţi să ne dea Copos câte un pacheţel cu mâncare şi bani de buzunar ca să fie bine, nu? Eu fugeam în deplasări cu şase ţigări nefiltrate şi bani să-mi iau bilet la meci.
Ţi-ai încasat-o de la părinţi?
Mă certau, le mai luam şi bani, dar ce să-i faci dacă eram înnebunit după echipă? Îmi aduc aminte că eram într-o deplasare în compartiment cu ”Geamgiu”, spre Satu Mare, stăteam sus pe ”ţambal” şi îmi aduc aminte că el fuma numai Kent lung şi mi-a lăsat vreo trei fumuri… Doamne, cât de fericit eram că mi-a dat ”Geamgiu”, era mândrie. La Fălticeni, în Cupa României, când ne-a dat gol din penalty Gică Cârstea, ăştia mai mari mi-au dat un şut în fund şi mi-au zis: ”Du-te şi ia-ne o sticlă de vin!” Păi, ăştia mai mici din galerie dacă le faci aşa ceva se supără şi nu mai vin la meciuri. Noi nu aveam aşa mari atracţii pe vremea aia cum sunt acum. Noi ne păstram banii pentru meciuri, mai ales pentru deplasări. Acum unii nu merg că trebuie să-şi ia încălţăminte nu ştiu ce marcă, că trebuie să-şi rezerve masă în nu ştiu ce club. Eu munceam şi ştiam că la sfârşit de săptămână trebuie să am banii ăştia pentru transport, pentru bilet, pentru mâncare şi să beau două beri.
Pe care n-o ”înghiţi”: Steaua sau Dinamo?
Amândouă… Acum îmi pare bine că a promovat Petrolul, cu ei chiar e o rivalitate în adevăratul sens al cuvântului, de foarte mulţi ani. Îmi pare rău de Craiova, aia da rivalitate, nu cu Steaua şi Dinamo. Cu ăştia 100 de la Dinamo să fiu eu rival? Nu mulţumesc. Nu mă întrebaţi de ei că nu vreau să le dau importanţă. Deja mă gândesc la meciurile cu Petrolul, ce-i adevărat că sunt aproape, eu sunt genul de suporter care preferă deplasările mai lungi. Decât să ştiu că joacă Rapidul prin Ilfov mai bine o deplasare la Bistriţa, şi de ei îmi pare rău că au retrogradat.
Te-a deranjat prezenţa fanilor dinamovişti la meciul România – Bosnia, mai ales că au scandat la un momendat numele echipei lor favorite.
Că au venit la meci şi au susţinut echipa naţională nu mă deranjează, de altele nu vorbesc, nu sunt importanţi. Echipa naţională nu e doar a rapidiştilor, deci pot veni să o susţină la fiecare meci. Mă bucur că lumea a apreciat ce-am făcut eu şi cu băieţii mei. Noi am vorbit cu Răzvan Lucescu şi i-am zis că Giuleştiul este singurul stadion unde publicul este al 12-lea jucător, că aici pot câştiga.
Prima deplasare?
La vârsta de 9 ani, la Ploieşti. Într-o sâmbătă. Fraţii mei au plecat, iar pe mine m-au lăsat acasă, că n-aveam voie să merg în deplasări. Am luat troleul până la gară şi s-au trezit fraţii mei că sunt în tren. Mă rog, cum la Ploieşti nu era meci să nu iasă cu bătaie, îşi dai seama ce-am văzut. Când eram mai mic era frumos să merg în deplasare şi să stau în compartiment să aud istoria Rapidului de la cei mai în vârstă. Nu stăteam cu cei de vârsta mea, voiam să ascult poveştile lor, cum au trăit ei atâţia ani alături de echipă.
Aveţi cele mai frumoase cântece… Cum le scoateţi?
La un şpriţ, ăla vine cu două versuri, eu două, zici şi tu două şi am scos melodia.
Rapid va disputa meciurile din Europa League pe ”National Arena”…
Da, ştiam asta, sper să umplem stadionul la fiecare meci, dar să vedem şi preţurile. Mă aştept ca un bilet să coste undeva la 60 sau 70 de lei.
Mai aprindeţi torţe?
Ştii ceva, nici legea nu e făcută în aşa fel să ne avantajele pe noi, pe fotbalişti asu pe cei de la LPF sau FRF. Lasa-mă să-mi fac spectacolul! Când era voie cu torţe nu aprindea nimeni meci de meci şi acum toată lumea vrea cu disperare. Dacă s-ar crea un spaţiu în care să se stingă torţele ar fi ceva. Să vină să ne ia datele şi semnăm că nu le aruncăm în teren, că aşa nimeni nu le-ar mai arunca la întâmplare. Dacă s-ar putea intra legal cu torţe pe stadion am fi numărul unu. Peste 100 de torţe la fiecare meci.
În acest caz s-ar mai juca meciul?
S-ar juca, stai liniştit.
Te enervezi când unii suporteri nu cântă?
Au fost unele momente când şi galeria a fost de vină. Chiar nu intră mingea, cântă omule să împingi echipa de la spate, pune presiune, 90 de minute trebuie să dudui!