ComenteazăLibertatea: Dacă nu ați fi făcut performanță în acest sport, ce altceva v-ar fi plăcut să faceți?
Mihai Leu: De multe ori m-am gândit: ce aș fi făcut în viață dacă nu aș fi fost boxer? Nu știu, mi-au plăcut mult și raliurile, știți că am mers după aceea la raliuri. Pot să spun că și fotbalul mi-a plăcut mult. Cred că aș fi avut tot legături cu sportul, fiindcă mi-a plăcut foarte mult și probabil că am avut și talent pentru asta. Spre exemplu, la muzică, sunt total antitalent. La orele de muzică, chiar profesoara mă ruga să tac ca să nu îi stric ora.
Cine v-a îndrumat spre sport?
Am început de foarte mic să fac sport, practic la 4 ani am început să merg la înot, după aceea am făcut o perioadă tenis de câmp și după aceea am ajuns la box. Tatăl meu a fost un om care tot timpul a fost alături de mine. Eram copil și poate aveam zile în care ziceam: ‹‹Gata, nu mai merg că..››. El a fost genul de om care mi-a zis întotdeauna: ‹‹Dacă te-ai apucat, ține-te și fă-o ca lumea!››
De ce box și nu altceva?
Nu știu, mi-a și plăcut foarte mult. Foarte multă lume vede boxul ca pe o bătaie, dar nu este. Boxul înseamnă să ai o tactică foarte bună, înseamnă să gândești, să vezi cum poți să își aduci adversarul în situațiile în care vrei tu. Adică nu este doar cine dă mai tare cu pumnul e campion.
Boxul l-a învățat mentalitatea de învingător
Cum mai sunteți cu sănătatea?
Sunt bine, mulțumesc.
Ați avut o cumpănă…
Eu cred întotdeauna că trebuie să te uiți înainte, am învățat și de la box. Și la box treci prin momente grele, primești lovituri, trebuie să rămâi în picioare, adversarul să nu vadă că te-a lovit, fiindcă atunci poate să folosească momentul tău de slăbiciune. Și am învățat întotdeauna că viața merge înainte. Încerc să învăț din orice expriență și să mă uit înainte.
Cred că 70 la sută din ceea ce face orice om este psihicul. Și cred cu tărie poate, nu știu, și că mi-am impus asta de mic, dar dacă psihic reușești să treci peste probleme este cel mai important și cred că ajută enorm de mult asta.
Omul de obicei atunci când este nervos sau se panichează, greșește. De cele mai multe ori nervii nu te ajută. Trebuie să încerci să își păstrezi calmul, să te uiți înainte și asta e. Mai este o vorbă: ce nu te omoară, te întărește! Este o nouă experiență de viață.
Ați rămas sub observație medicală?
Da, a fost o perioadă foarte grea și tot timpul merg la controale din 3 în 3 luni. Am hotărât, după multe discuții, să merg în țară. Noi avem doctori foarte buni. Tratamentele cred că sunt foarte bune și merg aici la noi.
Aveți restricții?
Mă odihnesc mult mai mult ca înainte, nu mai fac chiar atâția kilometri cu mașina, am mai multe zile de repaus. În privința mâncării, soția îmi pune restricții. Și dacă nu aș fi avut probleme medicale, tot aș fi fost atent cu mâncarea. Am un regim de viață destul de ponderat.
Citește și: