Avea locul lui în tribună
Aţi mers apoi la aproape toate jocurile de “acasă” ale Petrolului…
Da, acest stadion a fost a doua mea casă. Aveam locul meu, la tribuna I, sub camera de transmisie radio. Mă consumam mult, ca orice suporter. De exemplu, în 1992, pe când eram ministru al justiţiei, am fost la un meci “acasă”. După o ratare monumentală, m-am ridicat în picioare şi am exclamat: “Imposibil!”. Crainicul radio, care m-a auzit, mi-a replicat: “Dar ce nu e posibil, domnule ministru, în ţara noastră?”.
Astăzi, Petrolul inaugurează un stadion de 17.000.000 de euro…
Nu l-am văzut, dar am auzit că este foarte frumos. Ploieştiul avea nevoie de un stadion nou. Sper ca pe această nouă arenă, Petrolul să obţină cât mai multe victorii şi, dacă se poate, să reediteze succesele din anii 50-60!
Mircea Ionescu Quintus, născut în Ucraina (1917), a copilărit la Ploieşti. După ce a luptat pe Frontul de Est, s-a înscris în PNL (1945). În anii 1946, 1947, 1952-1954 şi 1956- 1957 a fost deţinut politic. În 1991 a fost numit ministru al justiţiei, iar între 1993 şi 2001 a deţinut funcţia de preşedinte al PNL. Între 1999 şi 2000 a îndeplinit şi funcţia de preşedinte al Senatului României.
Uite ce stadion aveau «găzarii» în 1937!
Faptul că ploieştenii au reuşit acum să ridice un stadion ultramodern de 15.000 de locuri, nu este o surpriză. Încă din 1937 petroliştii aveau o arenă şic pentru acele vremuri, cu o tribună acoperită cu beton, de 5.000 de locuri, şi o alta de lemn, de 3.500 de locuri. Din cauză că suprafaţa iniţială era insuficientă, Ministerul Apărării din acea vreme a pus la dispoziţie un teren aparţinând Diviziei a XII-a, aflat în vecinătate.
Citiţi în Libertatea de mâine ce l-a întrebat Mircea Ionescu Quintus pe securistul care l-a arestat în 1952