Antrenorul Dorel Mutică. Are diplome și legitimații, dar spune că nu-i folosesc la nimic FOTO: Bogdan Coroamă
Fotbal 
| Sport | Fotbal 
Comentează
| Sport | Fotbal ”Dacă aș juca azi, aș fi căpitanul României!”. Cum a vrut să se sinucidă
Actualizat pe 10 mai 2015, 20:59
Comentează În plină luptă pentru revenirea în fruntea Ligii I, Steaua este privită cu suspiciune, de la Arad, de către un fost fotbalist de-al ei, Dorel Mutică, jucător care a terminat de două ori pe locul 2 cu formația ”roș-albastră”. Ajuns la 42 de ani, Dorel Mutică s-a retras în orașul de pe Mureș, unde este profesor de Educație Fizică și Sport la liceu și antrenor în liga a IV-a, la Frontiera Curtici. Fostul fundaș de la Rapid (1998-2002) și de la Steaua (2002-2004) a stat la taclale, în Arad, cu o echipă Libertatea&SportNews.ro.
”Steaua a ajuns în situația asta din vina ei. Întrebarea este dacă Steaua poate câștiga ultimele patru etape, nu dacă se va împiedica ASA. Se vede scăderea în joc a echipei Steaua. Chipciu este în mare picaj. Varela însă îmi place. În situații de unul la unu este senzație. Steaua are însă scuze. În iarnă, a pierdut tot axul central. Szukala mai dădea câte o căpățână, Keșeru avea explozie, iar Lucică Sânmărtean e magician. Este precum era Lupu la Rapid. Pentru mine, Lupu e special, fiindcă nu-mi aduc aminte să fi făcut vreun meci prost la Rapid. După ASA, următoarea echipă, ca valoare a jocului, mi s-a părut CSMS Iași”, deschide Mutică cu subiectul Liga I. Fostul stoper a acceptat să se fotografieze cu fularul Stelei, sperând să transmită un impuls echipei.
Două antrenamente pe zi la Curtici
Viața în fotbalul mic este chinuitoare pentru fostul campion cu Rapid. Trebuie să lucreze cu fotbaliști amatori, plătiți cu salarii cuprinse între 250 și 600 de lei, cu câte două antrenamente pe zi. Ca profesor, ”Mutamba” ridică lunar de la casierie 1.200 de lei. Asta după ce a dus-o boierește în fotbal. ”Eu am o vorbă: «Nu am mâncat pită albă, ci panettone» în fotbal. La început, la Rapid am avut un salariu de 2.000 de dolari pe lună, apoi – 2.500 de dolari. Cel mai mult am încasat la Steaua – 4.500 de dolari”.
De două ori pe locul 2
Mutică a fost un stoper care nu știa de glumă. Unul pe care fotbalul românesc nu-l are acum. ”Mă mândresc că am jucat de două ori cu Liverpool în carieră, o dată cu Rapid și o dată cu Steaua. Am jucat cu Southampton, iar eu am fost titular după ce Tibi Curt s-a accidentat la un meci de campionat cu Apulum Alba Iulia. Și am făcut-o bine, încât James Beattie n-a avut nicio ocazie de gol. Am ieșit de două ori pe locul 2 în campionat, cu Steaua. Acesta este marele regret al carierei mele, că nu am ieșit campion și cu Steaua. Alta era să se spună: campion și cu Rapid, și cu Steaua! O dată ne-a luat titlul Rapid, iar o altă dată – Dinamo. Poate că am fi luat titlul, dacă nea Piți ar fi fost mai maleabil. Făcea prea multe cantonamente. Mergeam la mall, la film, dar îmi vedeam soția și copilul mergând în spatele autocarului, veneau ei la mine, căci eu nu ajungeam pe-acasă!”.
Prima specială de la Rapid
”În sezoanele 1998-2000, la Rapid, mi-am trecut în contract că voi încasa un bonus de 5.000 de dolari, dacă voi da șapte goluri într-un sezon. Venisem de la Reșița, unde marcase șase goluri. În primul an am marcat patru goluri, iar în al doilea aveam șase goluri înscrise, cu cinci etape înainte de finalul sezonului. Am jucat cu FC Onești, am bătut cu 6-1, apoi cu FC Național, cu Petrolul, parcă… Nu m-am lipit la gol. Mai aveam nevoie doar de unul! Și nu-l reușeam! Am vorbit cu Dănuț Lupu. I-am promis jumătate din primă, dacă mă ajută să marchez un gol. Se știe schema: eu veneam pe scurt, la centrări, iar Iencsi – pe lung. Tot n-am reușit să marchez, deși, la meciul cu FC Național, Bogdan Vintilă mi-a scos trei mingi grele”, dezvăluie, peste ani, Mutică.
10.000 de dolari pentru trei selecții la echipa națională
Naționala a fost un tărâm aproape interzis pentru Dorel, într-o perioadă în care existau fotbaliști uriași în Divizia A. ”Mai aveam o clauză interesantă la Rapid. Dacă prind trei selecții la națională, primesc 10.000 de dolari de la Rapid. Și eu, și Măldărășanu, care venise atunci de la Petrolul Ploiești. Norocul a făcut ca nea Imi Ienei să mă ia în turneul din Cipru, în care am evoluat în toate meciurile, cu Georgia, cu Lituania și cu Cipru. Nea Imi m-a luat: «Domnule Mutică, jucați bine, dați goluri la Rapid, dar unde să jucați la națională?». Avea dreptate, era o formație formidabilă. Erau un Mihali, un Prodan, un Ciobotariu, un Belodedici. Fără să mă laud, dacă aș juca acum, aș fi căpitan la echipa națională!”, spune, sigur pe el, Mutică.
A închiriat ”cuibușor de nebunii” pentru ”Prințul” Cristea
Situația financiară a lui Mutică s-a îmbunătățit datorită investițiilor făcute în perioada când evolua în Capitală. Are un apartament cumpărat în 2001 cu 20.000 de dolari, de 70 de metri pătrați, în centrul Bucureștiului, de pe urma căruia percepe chirie. În această locație au stat ambii Cristea, Andrei și Adrian: ”Andrei a stat doi ani, iar Prințul – 3 ani, pe când juca la Dinamo. Am rămas șocat într-o zi când Adrian Cristea m-a sunat și mi-a spus că mi-a băgat în cont chiria pe o jumătate de an. Eu îi ceream de la lună la lună, dar el a preferat să plătească în acest mod. Apartamentul are 70 de metri pătrați și am avut o ofertă de 125.000 de euro, ca să-l vând. Nu l-am dat. Recent, am primit o altă ofertă, de 85.000 de euro. Nu l-am dat nici acum, fiindcă îmi asigură un venit sigur”.
Căsătorit de 15 de ani!
Dorel Mutică are o familie fericită. ”Fac 25 de ani de relație cu Mirela, cu care sunt căsătorit de 15 ani. Eu aveam 18 ani, iar soția – 16, când ne-am cunoscut. Avem împreună un copil, Denis Alexandru. Are 14 ani și are dimensiuni de atlet: 1,83 m ânălțime și 68 de kilograme”, spune Dorel Mutică. Fotbalistul are un cumnat care a jucat fotbal, Marius Cheregi, cel care, la rândul lui, îl mai are cumnat în fotbalul românesc și pe Ionel Dănciulescu. Porecla ”Mutamba” i-a dat-o Iulian Chiriță, fost căpitan al giuleștenilor. ”Se uita la Cupa Africii pe Națiuni și a văzut pe un jucător de la congoloezi care avea numele ăsta (n.r. – Mutamba Kabongo)! De atunci, Mutamba mi-a rămas numele”.
Rădoi și Dorinel, ultimii la premiere, ca să nu se știe cât câștigau!
La Steaua, Mutică descrie episoade interesante din vestiar. Unul este acela în care patronul Gigi Becali le dădea bani direct din pungă jucătorilor, iar pe Mirel Rădoi și pe Dorinel Munteanu îi lăsa la urmă. ”Mie îmi zicea: «Bă, tu ești băiat serios». Venea și ne plătea din mână. Te și întreba: «Tu cât ai?». Îi spuneai suma în gura mare și-ți dădea banii. Pe Rădoi și pe Dorinel Munteanu îi lăsa la urmă, ca să nu se afle cât câștigau. Nu știu nici acum salariile lor. Știu doar că Vivi Răchită avea salariu mare la Steaua. El, care juca la alibi, nu-l punea nea Piți să facă marcaj (râde). Mă punea pe mine, care am fost mai dur, dar n-am rupt picioarele nimănui. Chiar mă miram că n-am avut nicio întindere ca fotbalist, dar am făcut acum, la 42 de ani. Claudiu Răducanu era un personaj de poveste. Eu mă mir cum a ajuns el în Mexic, nu mă mir că a făcut ceea ce a făcut. Se știe că nu era prea inteligent. Gigi Becali făcea caterincă de el: «Iar plângi, mă?». Dar, așa cum era el, Răducanu a dat goluri multe, a fost golgheter și ne-a băgat câte 5.000 de dolari în buzunar, pentru calificarea cu Southampton. Mi-am dorit mult să ajung la Steaua, dar n-am câștigat nimic. Am plecat de la Rapid la Steaua, după ce l-am înjurat pe antrenorul Viorel Hizo. Am fost un prost, am greșit și nici nu m-am dus să-mi cer scuze!”.
”Claudiu Răducanu nu putea juca la Mircea Lucescu. Nea Mircea căuta fotbaliști inteligenți!”
Cel mai mare antrenor? Mircea Lucescu, crede Mutică. ”La nea Mircea la echipă, Claudiu Răducanu nu putea juca. El căuta fotbaliști care să fie și inteligenți, când făcea selecția. Și pe teren, dar și în afara lui. Rapid avea trei coloși: Sabău, Lupu și Rednic. În schimb, Pițurcă nu era maleabil. Am fost de față la faza când l-a dat afară pe «Pantera» Liță. Era după un meci FC Național – Steaua 0-0. La ședința tehnică, nea Piți i-a reproșat ceva, iar Liță i-a răspuns: «Nu ați văzut bine faza»! Atât i-a trebuit: l-a dat imediat afară! La Mircea Lucescu nu făceai de-astea. Impunea respect”.
Apelat de către Ranieri și de Hagi. Din greșeală!
Mutică a preluat numărul de telefon care i-a aparținut lui Mircea Lucescu la Rapid. Îl are și acum. Într-o zi, s-a trezit cu un apel de la italianul Claudio Ranieri, antrenorul care l-a adus pe Adi Mutu la Chelsea. ”M-a sunat Ranieri. Am crezut că e o farsă. Apoi, m-a sunat și Hagi. De vreo două ori. Îl căuta tot pe nea Mircea. Una dintre cele mai prețioase amintiri din fotbal este meciul amical Galatasaray-Rapid 2-0, de pe Ali Sami Yen, din 2001. Am jucat contra lui Hagi. Singurul tricou prețios este cel al lui Emile Heskey, de la Liverpool. Avea fotbalistul ăsta un fizic… Am dat în el, dar parcă loveam un zid. Și mai am un tricou, de la un amical Steaua – Modena 0-0, de pe Ghencea, jucat într-o vară. Pițurcă ne-a avertizat să nu schimbăm tricouri, căci o să plătim amendă. Dar eu am schimbat cu numărul 21 de la Modena. Nu era vreun cunoscut, dar tot insista să facă schimb cu cineva de la Steaua, însă nu dorea nimeni! Nea Piți ne averizase că dacă schimbăm tricourile la final, plătim câte 50 de dolari. Am făcut schimb și am dat amenda! Am și acum tricoul ăla galben de la Modena!!!”.
A mâncat icre negre de la Rednic
La Rapid, Mutică a făcut cunoștință cu viața boemă. ”Acolo am mâncat prima oară icre negre! Mircea Rednic avea pe cineva de la care cumpăra borcănele cu astfel de icre. Dădea câte 100 de dolari pe un astfel de borcan. Punea unt pe pâine, apoi icrele. O nebunie… Nu erau interdicții la echipă. La cantonament, aveam un frigider cu bere din care puteam lua cîte o bere-două. Nu se uita nimeni în gura ta. Sabău, deși se spunea că era pocăit, mai bea câte o bere cu noi, câte un pahar cu vin. M-am simțit bine și la Rapid, și la Steaua, și la Reșița, unde l-am avut coleg pe tînărul Cristi Chivu”, spune fotbalistul cu peste 270 de meciuri și 20 de goluri în Divizia A.
Ura să fie căpitan
A fost și căpitan: ”Eram la tineret, lipsea Dan Potocianu de la lot, iar Sorin Cârțu mi-a zis că o să fiu eu căpitan. L-am refuzat în primă fază, dar m-a amenințat că o să mă țină rezervă, dacă refuz. La echipă era și Ioan Andone, care era un fel de secund. Am jucat cu Grecia, la Salonic, și am luat bătaie cu 1-0. Am făcut cel mai prost al meu! Nu-mi plăcea să fiu căpitan, mă simțeam că joc ca și cum era pentru a ține banderola, și nu pentru că aș fi meritat să fiu pe teren! Așa simțeam eu atunci!”.
Șnițele cât urechile de elefant, cu Sdrobiș la echipă
Amintirile cu antrenorul Ioan Sdrobiș sunt unice pentru Dorel Mutică. ”Bă, p…ă de vacă, nu vezi că ai venit ruginit și te-am șlefuit? Așa îmi zicea. Cel mai mucalit antrenor pe care l-am avut. Râdeai cu lacrimi. Și se lupta să avem mâncare multă și bună la masă. Aveam în farfurii niște șnițele precum niște urechi de elefant. Mari de tot. Plus mult pește. Și se ținea de președintele Popescu, de la Reșița, să asigure condiții echipei. Pe Chivu, Sdrobiș l-a aruncat în luptă pentru că nu avea alte soluții. Panescu se îngrășase și nu avea pe altcineva pe cine să trimită pe teren. Chivu juca pe stânga, iar eu cu Doană eram la închidere. Fundaș central am fost trecut la Rapid. La Reșița era și tatăl lui Chivu, care a murit, la 44 de ani, de cancer, în 1997”.
Fiul unui miner din Motru
Dorel Mutică este fiu de miner și a dus-o greu în copilărie. ”Părinții mei erau de loc din Botoșani, dar au venit în Motru. Tata a muncit la mină, iar mama bucătăreasă la spitalul din oraș. Tata a murit acum cinci ani, la 65 de ani. Aveam 17 ani când am plecat de-acasă, ca să joc fotbal. Mama nu mă lăsa, dorea să fac școală. Ce bătălii mi-am mai luat de la mama!!! Rupeam pantofii de sport și tare se mai supăra. I-am zis: «Dacă nu mă lași la Arad, mă urc pe un bloc și mă arunc de acolo»! Doar așa m-a lăsat la fotbal! Jucam la naționala de tineret din Divizia B. Suntem trei frați: doi băieți și o fată. Fratele meu a făcut opt ani de școală superioară, sora mea – patru ani de facultate. Eu – fotbal. Vasilica are 48 de ani, iar Gheorghe – 45 de ani. Eu sunt cel mai mic, 42 de ani”.
Invitat la nuntă de către o elevă!
Școala este mereu surprinză toate pentru profesorul Dorel Mutică, de la Liceul de Electronică și Automatizări. ”Recent, am primit invitație la nuntă de la o elevă de clasa a XI-a! O alta mi-a zis că termină școala și și că pleacă în Spania. Copiii au probleme cu sănătatea. Sunt o grămadă de obezi, încă de la clasa a II-a. Am șase obezi în clasa a VI-a, la 12 ani, așadar! O altă fată a venit cu scutire la mine, ca să nu facă sport. Înainte să-mi spună pentru ce venise, m-am adresat: «Da, doamnă, ce doriți?». Nu știam că este elevă în clasa mea. A crezut că am luat-o peste picior, s-a supărat, dar n-avusesem deloc intenția asta”. Fostul fotbalist îi îndemnă pe copii să facă sport și să renunțe la băuturile carbogazoase.