ComenteazăLa 55 de ani, Gică Popescu e din nou campion. De data aceasta din postura de președinte de club, la Farul, acolo unde face tandem cu cumnatul său, Gheorghe Hagi. Indiferent de vârstă, indiferent de echipa la care a evoluat, indiferent de țară. De la Universitatea Craiova la PSV Eindhoven, de la Tottenham la Barcelona, de la Galatasaray la echipa națională, olteanul născut la Calafat a avut banderola de căpitan pe braț. Nu este vorba de bucata de pânză de pe mână, ci de modul său de a se impune, inclusiv în vestiare înțesate de supervedete.
A ridicat trofeul în calitate de căpitan al Barcelonei, i s-a cântat imnul național de 115 ori la prima reprezentativă, a fost implicat și în „Dosarul transferurilor“ pentru care a plătit cu libertatea, executând jumătate din pedeapsă, după ce a fost condamnat la trei ani, o lună și zece zile.
Pe teren, dar și în discursurile sale publice, Popescu a avut mereu un cult pentru ideea de a munci. Pe care o repetă obsesiv. Într-un interviu acordat Libertatea, cel supranumit „Baciul” a scos în evidență rolul educației. Un subiect abordat din punctul de vedere al părintelui, având doi copii, Nicholas și Maria, dar și al managerului.
„Orice am negociat cu copiii mei, dar nu școala”
Întrebat cât de mult (mai) contează educația în ziua de azi, Popescu a replicat, ridicând palmele în aer: „Nu, nu contează, este esențială! Și la Academie punem un accent deosebit de important pe educație. Ceea ce încercăm să transmitem și tinerilor, în primul rând, este că școala te ajută să-ți dezvolți mintea. Nu poți să faci sport, fotbal, orice, dacă nu ai o capacitate intelectuală ridicată. Sau poți să faci, dar în sport sunt momente critice în care, dacă nu ai pregătire și inteligență, nu alegi întotdeauna cea mai bună soluție”, și-a început discursul fostul căpitan al naționalei.
Eu am avut multe lucruri pe care le-am negociat cu copiii mei. Orice am negociat, mai puțin partea cu școala. Totul până la școală. Realizezi cât de importantă e învățătura, când îți dai seama că în sport, 70 la sută este minte, 30 la sută picioare, mâini sau cu ce te ajuți în sportul respectiv. Nu te dezvoltă nimic mai bine decât educația.
Gică Popescu:
Nu ai note bune, out de la antrenamente, pune mâna pe carte!
În goana după bani, după asigurarea unui nivel de trai, un profit rapid cu cât mai puțină trudă, Gică Popescu spune că educația este planul A. „În primul rând, nu ai garanție că faci sport de performanță. S-au văzut atâtea situații în care sportivi ce păreau de mare perspectivă și-au întrerupt ascensiunea către performanță din cauza unei accidentări și a unor situații neprevăzute. Aș vrea să transmit tuturor antrenorilor care se ocupă de educația sportivă a copiilor să se îndrepte către școală fără să clipească. Este megaimportant”, a comentat președintele constănțenilor.
La Farul se pune accent și pe școala din afara fotbalului. Iar regulamentul intern va fi mai drastic. „Avem două autocare care preiau copiii de la locul de cazare, îi duc la școală, după lecții îi aduc acasă. După ce vom finaliza lucrările, în septembrie, în hotelul din interiorul bazei sportive, vom face un program astfel încât jucătorii care nu au rezultate bune la școală să-i scoatem din antrenament! Când colegii lor vor merge la antrenament, ei vor face pregătire cu profesorii, ca să-și îmbunătățească mediile la școală. Încercăm să facem educație prin sport, dar partea de educație de la școală este esențială”, a continuat Popescu.
„Dacă vrei, se poate, nu mai există limite“
Sunt oameni care susțin că poți scrie greșit, dar să fii un sportiv de mare talent și de mare performanță, milionar, apoi, în urma unor rezultate remarcabile sau a unui transfer de marcă. Gică nu este de acord.
„De ce ne raportăm la exemplele negative, și nu la exemplele pozitive? Asta vă întreb. Acestea sunt chestiuni punctuale. De ce să nu țină în paralel și sportul, și educația?! Găsești timp și modalități de a face școală. Măcar ceva școală. Există atâtea posibilități online. Înainte, OK, trebuia să mergi obligatoriu la școală. Acum, este și învățământul online, sunt atâtea instituții care au această formă de educație. Dai drumul la calculator, te-ai logat, dacă vrei, se poate, nu mai există limite!
Tinerii de acum au altă deschidere, văd lucrurile diferit, nu întotdeauna mai bine. Dar au un grad de adaptabilitate și de a accepta lucrurile mult mai ușor decât noi. Cei din generația mea, plus cei de peste 40 de ani, sunt mai pe vechi, venim dintr-o perioadă în care lucrurile erau foarte limitate și constrânse.
Gică Popescu:
„Am 55 de ani și mi se pare că am atâtea lipsuri”
Fostul lider al naționalei a oferit, prin intermediul Libertatea, cel mai bun sfat pe care ar putea să-l acorde viitorului României: „Să nu se oprească niciodată din a învăța! Eu am 55 de ani și mi se pare, uneori, că am atâtea lipsuri… Aveam senzația că le știam pe toate și realizez: «Pe asta n-o știam, nici asta n-o știam!». E o chestie de ambiție personală, să fii mai bun, mai deștept, să știi mai multe lucruri. La 23 de ani nu mai ești copil, ești adult, nu trebuie să te mulțumești cu puțin. Cristiano Ronaldo avea un miliard de euro, ce să facă? Nu-i ajungeau banii pentru șapte generații? Dar e chestiune de ambiție personală, de orgoliu, pe care mulți din generațiile astea noi nu le mai au. Se-ntorc repede acasă, au pus mâna pe câteva sute de mii de euro, se bucură că și-au luat un apartament, cea mai tare mașină și vin la căldurică. Alo, se termină repede astea!”.
„Cea mai mare lipsă de profesionalism”
Sunt mulți fotbaliști lăudați în România, dar când ajung afară dau chix după scurtă vreme. Nu se adaptează, din diverse motive, se întorc repede acasă.
„Problema este că la noi, la români, se mulțumesc cu puțin. Aceste noi generații. Sunt jucători, mi-aduc aminte, care aveau salarii de 600.000, 700.000 de euro pe sezon. Au stat un an afară și s-au întors. Și au revenit în România pe 150.000 de euro salariu, supermulțumiți. Mi se pare cea mai mare dovadă de lipsă de profesionalism. Adică pentru a face banii de afară, pe care ai putea să-i câștigi, trebuie să joci trei vieți de sportiv în România. Rămâi afară, fii profesionist, lasă toate tentațiile din România. Azi e un antrenor care nu te bagă, dar mâine se schimbă! Așa e la fotbal, e greu să găsești un club să aibă un contract pe durată lungă. Vine altul, poate te place, important este să fii profesionist”, a comentat fostul apărător.
Întrebare pentru Hagi: „Tu câte bilete de avion ai cerut, Gică?”
Gică Popescu a învățat din propriile erori. Și are o capacitate de autoironie extraordinară. A făcut parte dintre jucătorii mari ai României ce au avut șansa și posibilitatea de a pleca în străinătate imediat după Revoluția din 1989.
A mers în Olanda, la PSV Eindhoven, apoi la Tottenham, Barcelona, Galatasaray, Hannover și Lecce. A bifat toate marile campionate.
„Poate că și în 1990, la Mondialul din Italia, am fi putut avea performanța din America 94, dar nu a existat profesionalism la echipa națională. În jurul formației, acolo, în Italia, era ca la bâlci. Se vindea tot. Eu cred că sunt singurul jucător din România, poate din lume, care am refuzat Real Madrid!
Aveam contractul pe noptieră, iar colegul de cameră, Emil Săndoi, îmi lua mâna și-mi zicea: «Ce mai aștepți? Te rog, semnează! Unde vrei să mergi, pe Lună?!». Nu știu ce așteptam… Tocmai semnase și Gică Hagi cu Real. Dar eu ce făceam? Mă duceam la Gică și-l întrebam: «Tu câte bilete de avion ai cerut?». Vă dați seama ce minte aveam?! Nu aveam cap, eram la un nivel mic de gândire, nu mă preocupau chestii importante, mă interesa de niște amărâte de bilete de avion care făceau 2.000 de dolari. Dar am învățat din greșelile mele. Poate dacă semnam cu Real, nu mai eram căpitanul Barcelonei”, a conchis Gică Popescu.