Comentează”Este un nou început, sper ca revenirea mea la Oradea să fie de bun augur. Mă bucur pentru faptul că joc din nou acasă”, afirmă internaţionalul orădean.
Libertatea: Titus, e a treia ta perioadă la Oradea. Cum a evoluat prin ochii tăi echipa pe parcursul ultimilor ani?
Titus Nicoară: A evoluat într-un ritm constan, cu o singură sincopă, când echipa a fost aproape de desființare. De atunci, a progresat și a meritat tot ceea ce a obținut.
În 2005, echipa abia se înființase și sala era aproape goală. Acum sala e arhiplină meci de meci. Îți vine să crezi cât de usor s-a îndrăgostit Oradea de baschet?
Oradea s-a îndrăgostit imediat de baschet, având în vedere că, după promovare, în etapa a treia parcă, la meciul cu Dinamo, sala a fost plină și am câștigat cu un punct, cu două libere pe final ale lui Nemanja Marici.
Ai fost atâția ani alături de echipă și, totuși, ai lipsit la apogeul acesteia. Regreți că nu ai fost component al echipei care a cucerit titlul sezonul trecut?
Din fiecare experiență în viață poți învața anumite lucruri. Regret că nu am câștigat cu un an înainte în finala cu Asesoft și în Cupă, cu Rovinari.
Ai fost aproape să elimini Mureșul și să joci în finală cu Oradea. Cum ai fi trăit o astfel de serie, împotriva clubului și orașului care te-a format?
Am trăit destule meciuri împotriva Oradei. Au fost intense și destul de stresante!!!
Cum ai trăit finala dintre Oradea și Mureș?
Am fost convins că Oradea se va impune, deși nu credeam că se va ajunge la meciul 5. Au meritat pe deplin să câștige acest campionat.
La prima aventură orădeană, din 2005, ai fost coleg cu actualul prepreședinte, Șerban Sere. Cum s-au schimbat relațiile dintre voi doi?
Nu s-au schimbat foarte mult. Amândoi am evoluat ca și persoane dar, așa cum l-am respectat când eram copil, ca pe un mare jucător de baschet de la care am avut multe lucruri de învățat, acum îl respect ca și președinte al clubului.
În anii respectivi, baschetul românesc își punea speranțele în doi tineri de mare perspectivă, Andrei Mandache și Titus Nicoară Care dintre voi doi crezi că și-a atins mai bine potențialul?
E greu de spus cine și-a atins mai bine potențialul maxim, dar sunt convins că, în alte condiții și în alt mediu, amândoi am fi ajuns mult mai departe. Ne asemănăm prin ambiția și spiritul de învingător pe care îl avem.
Eurobasket 2017, apogeul carierei lui Nicoară
Poate fi considerat Eurobasket2017 apogeul generației care v-a avut ca principali componenți pe tine și pe Andrei?
Cu siguranță, după zeci de cantonamente și 15 ani de lot național, participarea la Eurobasket reprezintă, cel puțin pentru mine personal, apogeul la nivel de echipa națională și poate și al carierei.
Ai plecat în Austria la o vârstă fragedă. Cum a ajutat experiența aceasta la dezvoltarea ta baschetbalistică?
A fost decisiv pentru a câștiga încredere și a mă dezvolta, având în vedere că în țara nu prea se acordau șanse jucătorilor români și, chiar dacă eram câteva vârfuri de generație, era greu să te impui și să prinzi minute consistente la seniori.
Cat de diferit este baschetul austriac față de baschetul românesc?
Baschetul românesc a crescut foarte mult și acum e diferența destul de mare, dar când am fost eu era mică diferența. În general se juca mai rapid și nu erau jucători așa masivi ca în România.
Ai jucat la Oradea alături de mulți jucători valoroși. Ai putea să numești colegi sau foști colegi alături de care ți-ar face mereu plăcere să începi un meci?
Dacă ar fi să-i enumăr pe toți cu care aș vrea să încep un meci, aș face o echipă de 25 de jucători! Am avut și am șansa să am colegi extraordinari de echipă atât ca sportivi, și, în primul rand, ca și caracter.
Este lotul actual al Oradei mai puternic decat precedentele loturi orădene în care ai fost component?
Este foarte greu să compar având în vedere că ne raportăm la alte echipe. Voi putea răspunde la această întrebare la sfârșitul anului. Când am jucat finala, ne-am bătut cu Ploiestiul, o echipă plină de jucători valoroși, până în ultimele minute ale finalei. Încă nu am jucat în formula completă prea multe meciuri anul acesta, dar, cu siguranță, există un potențial imens și vom ajunge în momentul potrivit în vârf.
Campioni ai României, singura echipă românească din Basketball Champions League. Cât de mare e presiunea pe umerii voștri și care sunt așteptările?
Când nu ai presiune înseamnă că nu te bați pentru trofee și în competiții importante. Așteptările sunt mari, dar toți suntem conștienți de susținerea pe care o avem și lucrăm în fiecare zi pentru a fi mai buni.
Nicoară: ”Accidentările fac parte din sport, din păcate”
Sunt accidentările principalul vostru adversar în acest sezon? Deja 5 componenți de bază au fost accidentați și abia a început sezonul.
Accidentările fac parte din sport, din păcate. O echipă trebuie să fie pregătită să facă față în orice situație și trebuie să ne adaptăm. Echipa noastră poate produce un baschet foarte bun chiar dacă lipsesc anumiți jucători.
Cum ai trecut peste accidentare? Ești pregătit fizic 100% pentru sezonul ce îl ai în față?
A fost destul de ciudat având în vedere că a fost prima accidentare din ultimii 8 ani care m-a obligat să lipsesc de la meciuri oficiale. Sunt din ce în ce mai bine în fiecare zi și cu siguranță voi ajunge la 100%.
A devenit tătic
Dincolo de baschet, ți s-a întâmplat poate cel mai frumos lucru în viață. Ai devenit tătic. Cât de mare este bucuria?
Este ceva unic și greu de exprimat în cuvinte.
Faci parte dintr-o familie de sportivi. Să îl vedem în viitor și pe băiețelul tău baschetbalist?
Va face exact ce își dorește el. Dacă va fi să ajungă baschetbalist, îi voi da câteva sfaturi!
Descrie-te în 3 cuvinte.
Ambițios, serios, optimist
I-ar plăcea să dezvolte o afacere
Dacă nu ar fi fost baschetul, ce ți-ai fi placut să faci? De ce?
De mic am fost o fire sportivă, așa că nu am avut timp să mă axez prea mult pe alte domenii. Mi-ar plăcea să dezvolt o afacere, să văd cum crește sub conducerea mea.
Spune-mi ceva ce nu știe nimeni despre tine.
Nu ar mai fi un secret!
Cum arată o zi din viața ta fără baschet ?
Multă odihnă. Acum se va schimba programul puțin o data cu apariția micuțului în viața noastră!