Întâlnire monumentală la Liverpool cu Ian Callaghan, campion mondial cu Anglia în 1966: ”Nu credeam că petroliștii sunt așa de buni”

Nu în fiecare zi ai ocazia să discuți cu o legendă, iar Libertatea a avut plăcerea să dialogheze relaxat, chiar pe banca vestiarului în care, 1962, stăteau jucătorii care au început să scrie cartea de istorie a unui club ce a devenit faimos. Un gentleman, rasă pe cale de dispariție în fotbal, o fiară fără plămâni în iarba de pe Anfield, un om care și-a dedicat copilăria, tinerețea, maturitatea și senectutea ”cormoranilor”. Preț de aproape un ceas, am vorbit cu sir Ian Callaghan (74 de ani) despre perioada în care fotbalul se juca pe ogoare și pe nasturi: Anfield nu era biliardul de azi, transferurile -record costau 10 pounds, iar salariile erau de 18 lire și 13 șilingi pe săptămână!

Am rememorat povești vechi, despre managerul Bill Shankly, cel care a modelat destine și din vremea căruia trofeele care au început să curgă, am vorbit despre Cupa Mondială din 1966 – Callaghan, Sir Bobby Charlton și Nobby Stiles sunt singurii britanici care au cucerit și titlul mondial, și Cupa Campionilor, am discutat despre meciurile istorice Petrolul – Liverpool, din 1966, despre fotbalul de ieri și de azi, de la Sir Roger Hunt, Yeats și Tommy Smith la Carragher, Gerrard și Sadio Mane.

Callaghan i-a trimis o felicitare cu autograf fostului internațional petrolist Mircea Dridea, care va deveni luna viitoare octogenar. Sir Callaghan primit în dar o sticlă de vin și o mascotă a Petrolului Ploiești. Oraș în care a fost și de care nu-și mai amintește decât prin ”sondele de petrol și coșurile arzând de la rafinăria de lângă stadion (n.r. Teleajen)”.

Recomandări

ANALIZĂ Scenariile pentru noul Guvern după suceala PSD în doar 16 ore

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Cu cine stăm de vorbă
Ian Callaghan
Data nașterii: 10 aprilie 1942 (Toxteth, Liverpool)
Carieră: FC Liverpool (1957-1978; profesionist din 28 martie 1960), Fort Lauderdale Strikers (SUA, 1978), Swansea (1978-81), Canberra City (Australia, 1979), Cork (Irlanda, 1981), Crewe Alexandra (1981-82).
857 de meciuri pentru Liverpool (454 de victorii, 217 egaluri, 186 de eșecuri), 68 de goluri. Debut: 16 aprilie 1960. Ultimul meci: 29 martie 1978. Un singur cartonaș galben încasat!

Meciuri/ goluri în campionat: 640/ 49 (primul gol: 4 noiembrie 1961; ultimul gol: 15 martie 1978).
Palmares: cinci titluri (1964, 1966, 1973, 1976, 1977), FA Cup (1965, 1974); Cupa Campionilor (1977, 1978), Supercupa Europei (1977), Cupa UEFA (1973, 1976); promovarea în prima ligă (1962).
Fotbalistul anului 1974
Meciuri/ goluri la națională: 4/ 0 (Debut: 26 iunie 1966; ultima selecție: 12 octombrie 1977)
Campion mondial în 1966 (a jucat în meciul cu Franța, 2-0, când a oferit assist-urile la goluri lui Hunt).
Pentru meritele din sport, a fost decorat cu Ordinului Imperiului Britanic

Recomandări

Ce se ascunde în spatele deciziei PSD de a renunța la negocierile pentru formarea guvernului

Libertatea: Sir Callaghan, explicați-ne, la început, istoria locului în care ne vedem, pe care stăm…
Ian Callaghan: Suntem lângă vechea bancă, de fapt prima bancă adevărată de pe Anfield. E banca pe care și eu am stat prima oară, e banca echipei alături de care promovam în Premier acum – câți să fie – 55 de ani…

Cum e să fiți o legendă, Mister?
Nu mă simt legendă, nici nu vreau statuie! Sunt implicat în viața clubului Liverpool, am grijă ca oaspeții noștri să se simtă cât mai bine. Am fondat și o asociație caritabilă care are grijă de fostele glorii aflate în situație dificilă. Unul dintre cazuri e cel al fostului meu coleg Tommy Smith, Iron Man din anii 60-70. Are un Alzheimer, a suferit după decesul soției acum doi ani, e în stare critică, cu început de demență. Ținem legătura cu Jeanette, fiica lui, pentru a-i asigura tot ce are nevoie. În plus, facem acțiuni de caritate pentru copii, dar organizăm și partide de golf, cine relaxate, întâlniri ”oldies, but goldies”… Eu sunt, practic, ambasador al acestui club minunat!

Tommy Smith (71 de ani), 467 de meciuri pentru Liverpool.

”Callaghan e mai mult decât un fotbalist, e un exemplu pentru tinerii care se apucă să joace fotbal. Rapid, direct, tehnic, plâmâni inepuizabili. E un gentleman în toate sensurile cuvântului. E Mister Liverpool”. Mai știți cine v-a descris astfel?
Bill Shankly! Când a sosit Bill la Liverpool, în 1959, eu eram amator, un copil anonim, mă antrenam de doar două ori pe săptămână. Bill m-a promovat la prima echipă, cu el manager am semnat primul contract adevărat. Bill a pus bazele acestui club și a adus, apoi, succese altădată inimaginabile. Am petrecut împreună 14 sezoane minunate. Am promovat, am câștigat de trei ori Premier, am cucerit FA Cup de două ori, am luat Cupa UEFA… În 1970, mi-a reconturat cariera, făcându-mă din extremă dreapta mijlocaș central. În 1973 a fost antrenorul britanic al anului, un an mai târziu, eu am fost declarat cel mai bun. Ne-a legat o relație de respect și o prietenie grozavă. Păcat că a plecat așa de devreme dintre noi. L-am iubit pe acest om! Ca să-i convingă pe părinții mei să mă lase la LFC, a venit acasă la noi, în cartierul și în casa noastră sărăcăcioase.

Recomandări

De ce se grăbește Putin să elibereze Kurskul? Principalele câștiguri ale Ucrainei în ofensiva din Rusia și efectele lor, explicate de un analist militar

Statuia lui William Shankly, la intrarea pe Anfield. Bill a plecat dintre noi în 1981

Interviu special la Liverpool cu Ian Callaghan, campion mondial cu Anglia în 1966: ”În numărul 857 e toată viața mea”

Coperta ziarului Liverpool Echo, în momentul în care ”Cally” a bifat ultimul său meci pentru LFC, cel cu numărul 857.

Ați jucat peste 1.000 de meciuri, dintre care 857 doar pentru Liverpool, record all-time pentru club. E greu să și vorbești despre această cifră, darmite să o… joci.
Am avut noroc (râde). Serios, am fost norocos să nu fiu lovit de accidentări grave. Am fost doar o rotiță importantă a motorului Liverpool. O rotiță care s-a învârtit permanent, a mers ca unsă. Eu m-am născut aici, am crescut aici, știu fiecare fir de iarbă. Totuși, recordurile sunt făcute să fie bătute, nu? ”Local boys” Carragher și Gerrard au venit aproape de mine. Presa ne-a numit trioul Tooxteth – Bootle – Huyton, de la cartierele unde ne-am născut. Pe de altă parte, uf, chiar cred că va trece mult timp până când cineva va depăși cifra de 857 de meciuri pentru Liverpool. E greu, e viața mea în acest număr! Toată viața mea…

Callaghan, refăcând poza din 1978, cu trei lumânări. ”O să le pun pe tort când fac… 857 de ani”, a glumit Sir.

Top 6 meciuri pentru Liverpool

Întâlnire monumentală la Liverpool cu Ian Callaghan, campion mondial cu Anglia în 1966: era să piardă meciul de debut, noroc cu autobuzul

Vă mai aduceți aminte de primul meci?
Ha, ha, ha, ce poveste! Obișnuiam să vin pe jos la stadion, pe vremea aceea erau puține mașini… Eu soseam din Toxteth, făceam încălzirea până la arenă! În ziua primului meci, cu emoții, cu tensiunea inerentă, m-am trezit târziu. Am plecat în șort și tricou spre Anfield, alergam practic. Noroc cu un șofer de autobuz și călătorii, mi-erau vecini și m-au recunoscut: ”Opriți, să-l ”pescuim” pe Cally, că trebuie să joace azi!”. M-a luat pe sus, am ajuns în timp și nu mi-am ratat debutul. Ce rușine ar fi fost! Și când m-am întors, am făcut-o tot cu busul. Toți vorbeau cu mine, ce bine a intrat ”Baby face Ian”…

Interviu special la Liverpool cu Ian Callaghan, campion mondial cu Anglia în 1966. 18 pounds și 13 șilingi, primul lui salariu. ”Messi, ia-le banii, frate!”

Dar primul salariu vi-l amintiți?
Cum să nu? 18 lire și 13 șilingi pe săptămână. O groază de bani! Înainte, până pe la 17 ani, lucram și într-un garaj, pentru 3 pounds pe săptămână, să am ceva de buzunar. Îmi mai aduc aminte că Liverpool a dat 10 lire pentru aducerea mea.

Ce spuneți de milioanele care circulă acum în fotbal?
Fotbalul de azi e un ”massive business”. Iar dacă sunt atâția bani pe piață, de la sponsori, din drepturile TV, de la fani, de ce să nu îi ia un Messi sau un Cristiano Ronaldo? Luați-i fraților, dacă tor sunt!

Eu sunt născut în Ploiești. Știți care a fost prima frază pe care am auzit-o în oraș despre echipă? ”Demult, în 1966, Petrolul bătea campioana campioanei mondiale Anglia, pe FC Liverpool”. Și, oricum, de atunci nici o altă formație românescă nu a mai trecut de ”cormorani”…
Așadar, acel succes a devenit legendar, nu? Înțeleg că încă se sărbătorește la Ploiești. Transmiteți-le salutări tuturor celor care au fost pe teren la acel meci. Mărturisesc că nu mai îmi aduc aminte prea multe, sunt cinci decenii, totuși. Știu că eu am marcat pe Anfield, pe final de meci. S-a dovedit o reușită importantă, fiindcă, dacă nu era 2-0 în tur, românii ne-ar fi eliminat. A fost 3-1 pentru voi la Ploiești. Iar meciul de baraj l-am câștigat la Bruxelles, pe Heysel, așa-i? Goluri St. John și Peter Thompson. Chiar că îmi puneți memoria la încercare!

Interviu special la Liverpool cu Ian Callaghan, campion mondial cu Anglia în 1966: ”Știu că era un foc mare undeva lângă stadionul din Ploiești”

De la Ploiești vă mai amintiți ceva?
Sondele de petrol, mirosul de petrol și focurile coșurilor uzinei din apropierea stadionului! Plus comentariile din presa noastră, ne-au desființat după eșecul din România! A fost o surpriză, dar, totuși, în acei ani nu erau scoutingul și analizele de azi, nu prea erai avertizat de puterea altor echipe, în special a celor din Estul Europei. Nu știam că românii erau așa de buni!! Tot atunci, în acea campanie, Ajax ne-a dat cu terenul în cap, 5-1 la ei și 2-2 la noi. Era 1966, la olandezi juca un oarecare Johan Cruyff. Puneți dumneavostră ghilimele!

Meciurile Petrolul – Liverpool, din CCE 1966-1967

Meciul tur
28.09.1966 Liverpool – Petrolul Ploiesti 2-0 (0-0)
Stadionul: Anfield Road, Liverpool,
Arbitru: Joaquim Fernandes De Campos (Portugalia)
Spectatori: 44.400.
Au marcat: St.John (65), Callaghan (80).
Liverpool: Lawrence – Lawler, Graham, Smith, Yeats, Stevenson – Callaghan, Hunt, St. John, Strong, Thompson. Manager: William Shankly.
Petrolul: Sfetcu – Pahonţu, Boc, Florea, Mocanu – Roman, Juhasz, Dragomir – Moldoveanu, Mircea Dridea, Badea. Antrenori: Constantin Cernăianu și Nicolae Marinescu.

Meciul retur
12.10.1966 Petrolul Ploiesti – Liverpool 3-1 (1-0)
Stadionul: ”Petrolul”, Ploieşti,
Arbitru: Ivan Lukianov (URSS).
Spectatori: 20.000.
Au marcat: Moldoveanu (36), Boc (59), M. Dridea (65)/ Hunt (50).
Petrolul: Ionescu – Pahonţu, Boc, Florea, Mocanu – Dincuţă, Dragomir – Moldoveanu, Mircea Dridea, Badea, Virgil Dridea. Antrenori: Constantin Cernăianu și Nicolae Marinescu.
Liverpool: Lawrence – Lawler, Milne, Smith, Yeats, Stevenson – Callaghan, Hunt, St.John, Strong, Thompson. Manager: William Shankly.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Meciul decisiv
19.10.1966 Liverpool – Petrolul Ploiesti 2-0 (0-0)
Stadionul: ”Heysel”,  Bruxelles.
Arbitru: Vital Loraux (Belgia) Spectatori: 10.500.
Au marcat: St. John (15), Thompson (45).
Liverpool: Lawrence – Lawler, Milne, Smith, Yeats, Stevenson – Callaghan, Hunt, St.John, Strong, Thompson. Manager: William Shankly.
Petrolul: Ionescu – Pahonţu, Boc, Dragomir, Mocanu – Dumitru Munteanu, Dincuţă, Pall – Moldoveanu, Mircea Dridea, Virgil Dridea. Antrenori: Constantin Cernăianu şi Nicolae Marinescu.

Interviu special la Liverpool cu Ian Callaghan, campion mondial cu Anglia în 1966: ”M-am ales cu dinții lui Stiles, dar i-am pierdut”

Regretați ceva din cariera Dvs? De exemplu că n-ați jucat finala istorică a Mondialului din 1966?
Nici vorbă. Am fost fericit că am fost selecționat, mai ales că eu debutasem la națională chiar în acel an, într-un meci cu Finlanda. La World Cup am evoluat cu Franța, am și oferit pasele de gol la reușitele lui Hunt. Selecționerul Alf Ramsey nu prea iubea extremele și, în plus, a câștigat trofeul, ce să mai discutăm? Am fost, oricum, mândru că am fost acolo, lângă atâția jucători fantastici. Toți erau ”absolutely class player”.

Mai aveți medalia?
Eu nu am prins echipa de 11 din finală, am stat în tribună. No play, no glory! În acea vremea, nu se făceau schimbări. În schimb, am o poveste drăguță legată de amicul Nobby Stiles…

Callaghan, Stiles și Sir Bobby Charlton, singurii trei fotbaliștii britanici care au cucerit și Cupa Campionilor, și titlul mondial…
Da! Nobby avea probleme cu dantura, câțiva dinți lipsă. Pe stradă, folosea unii falși, să aibă succes la fete. Înainte de meci, mi-a dat mie dinții de jucărie, i-am ținut într-un pachet de țigări: ”Ian, dacă batem Germania și luăm trofeul, cobori în iarbă și îmi aduci dinții, să dau bine în poze, da?”. La final, după ce am învins Germania, a fost o bucurie și o buluceală de nedescris. Nu am mai ajuns la Nobby, i-am și pierdut ”dantura”. Iar el zâmbește cu toată gura în toate imaginile de atunci…

Interviu special la Liverpool cu Ian Callaghan, campion mondial cu Anglia în 1966. Când mai cuceresc englezii un titlu suprem, Stevie G – cel mai bun!

Trofeul suprem din 1966 a fost ultimul al Angliei? Când vom mai vedea Albionul așa de sus?
Eu sper, ce am de făcut? Sper să trăiesc până când voi mai vedea o dată ”zeita”. Așa că, băieți, grăbiți-vă să mă faceți fericiți. Mi-a plăcut mereu Steven Gerrard, un fotbalist complet, cel mai bun din istoria LFC în opinia mea, cu el am crezut că vom ajunge iar la Cupa Mondială. Dar nu s-a putut!

Ce fotbalist vă place dintre cei de azi?
E greu de făcut o alegere! În epoca mea, cea romantică, gazoanele pe care jucam erau noroioase, baloanele grele, cu șiret, dacă ploua, era dezastru! Azi, e mult fitness, altă viteză, terenurile sunt biliard. Spun, totuși, un nume: Leo Messi! Premiership e cel mai puternic campionat din lume, cei mai buni fotbaliști sunt aici, ar trebui să aleagă să vină în Anglia. Îl aștept la Liverpool!

Interviu special la Liverpool cu Ian Callaghan, campion mondial cu Anglia în 1966: ”Dacă luăm campionatul, vom caștiga iar Liga Campionilor!”

Ce spuneți de Liverpool? Nici ”The Reds” n-a mai luat titlul de 27 ani…
Coutinho, Mane, jucători minunați… Înainte de Crăciun, Liverpool a jucat cel mai bun fotbal, apoi am picat… Totuși, am învins Tottenham, Arsenal, sperăm iar. Chiar simt că Liverpool poate câștiga titlul în curând. Dacă luăm campionatul, vom caștiga iar și Liga Campionilor! Doar v-am zis, Premiership e cel mai sus! Acum, să prindem noi Champions, să ne redresăm financiar, și tot e bine!

”Parcă știați că-mi place vinul alb”

Libertatea i-a oferit în dar lui Ian Callaghan o sticlă de vin alb cu însemnele clubului Petrolul și mascota galben-albaștrilor, ”Lupino”: ”Parcă știați că îmi place vinul alb! Micul lup îl voi dărui nepoțelului meu de 10 luni. Sper să ajung să depăn și cu el amintiri atât de frumoase”. Când a aflat că Petrolul 52 Ploiești, echipa care continuă tradiția grupării de pe Ilie Oană, a ajuns în liga a patra, după ce s-a pronunțat falimentul fostei societăți, Callaghan a exclamat: ”Oh, my God! Sper ca echipa aceea să reajungă campioană, cum a fost cândva”.

Golul invizibil al lui Hurst

Finala dintre Anglia și Germania de Vest a fost una dintre cele mai controversate din istorie. Gazdele Mondialului din 1966 au condus cu 1-0 ( Hurst 18) și 2-1 (Peters 78), dar nemții au revenit în joc (Haller 12, Weber 89), iar meciul a intrat în prelungiri. În minutul 101, același Hurst a reluat puternic, din apropiere, după o centrare a lui Ball, iar mingea, după ce a lovit transversala, a căzut dincolo de linia porții, potrivit britanicilor, pe linia porții, în opinia germanilor. Centralul elvețian Dienst și tușierul sovietic Bakhramov au acordat gol pentru Anglia, spre furia germanilor, iar acea reușită a intrat în cultura populară drept ”golul fantomă”. Același Hurst avea să mai puncteze o dată, în minutul 120, și să devină primul și singurul jucător care a reușit o ”triplă” într-o finală de CM. Partida s-a jucat pe Wembley în fața a aproximativ 97.000 de spectatori. Turneul final a fost marcat de prima trasmisiune la TV în culori. Finala din 1966 este singura în care a ajuns Anglia până acum. Albionul nu mai are în palmares decât o singură altă semifinală, în 1990, piedută la penalty-uri în fața RFG, 3-4 la Torino. După 120 de minute de joc, scorul fusese egal, 1-1 (Brehme 60/ Lineker 80).

”Înainte să joc la Liverpool, unde mă duceam la meciuri ca simplu spectator, am stat puțin timp la Everton. Tata ținea cu ei. Erau în prima ligă, aveau stadion mai mare, dar nu era aceeași atmosferă ca pe Anfield. Atmosfera m-a determinat să fiu Mister FC Liverpool. Ca tânăr suporter, la 14-15 ani, îmi plăcea să stau în peluza The Kop” – Ian Callaghan

”Când am ajuns la Liverpool, eram așa de mic, încât nu mi-au găsit loc decât pe extremă” – Ian Callaghan

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Eșarfă galben-albastră la muzeul ”The Reds”

Reporterul Libertatea a donat pentru muzeul clubului de la arena Anfield o eșarfă galben-albastră care să amintească de celebrele dueluri ale Petrolului cu FC Liverpool. Clubul ”cormoranilor” a fost fondat de către John Houlding în 1892, după ce Everton a părăsit stadionul Anfield în urma unei dispute cu proprietarul terenului, mutându-se în Goodison Park, nu departe de fosta locație. Liverpool a rămas la Anfield până în prezent, devenind o forță în topul echipelor engleze.

Palmares imens

Premier League (18): 1900–01, 1905–06, 1921–22, 1922–23, 1946–47, 1963–64, 1965–66, 1972–73, 1975–76, 1976–77, 1978–79, 1979–80, 1981–82, 1982–83, 1983–84, 1985–86, 1987–88, 1989–90
Football League Second Division (4): 1893–94, 1895–96, 1904–05, 1961–62
FA Cup (7): 1965, 1974, 1986, 1989, 1992, 2001, 2006
League Cup (8): 1981, 1982, 1983, 1984, 1995, 2001, 2003, 2012
FA Community Shield (15): 1964, 1965, 1966, 1974, 1976, 1977*, 1979, 1980, 1982, 1986, 1988, 1989, 1990, 2001, 2006.
Lancashire League (1): 1892–93
Super Cup (1): 1985–86
Competiții europene:
Cupa Campionilor Europeni/ Liga Campionilor (5): 1976–77, 1977–78, 1980–81, 1983–84, 2004–05
Cupa UEFA (3): 1972–73, 1975–76, 2000–01
Supercupa Europei (3): 1977, 2001, 2005

Vizatator pe ”The Kop”

Reporterul Libertatea a vizitat arena Anfield. Este cea mai vizionată arenă din lume, de vreme ce FC Liverpool este cea mai televizată echipă din lume! O tribună se va mări, magazinul clubului care se ridică va semăna cu un mall, iar un hotel al clubului se construiește pe Anfield Road.

Peste toate e celebra galerie The Kop. Jurnalistul Ernest Edwards, care era redactor de sport al ziarelor Liverpool Daily Post și Echo, a botezat Spion Kop peluza de pe Anfield. A fost numită așa în memoria un regiment care a suferit pierderi grele în timpul Războiului Burilor din 1900. Mai mult de 300 de oameni au murit, mulți dintre ei din Liverpool.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

N-am tras lozul câștigător

Deveanul Vladimir Pagu, câștigătorul concursului Eurosport ”Eu Comentator”, și jurnalistul Costin Ștucan au mers la meciul Liverpool – Arsenal, 3-1, transmis sâmbătă trecută de Eurosport 1. A fost un spectacol pe cinste, savurat de Vladimir Pagu. A fost interesantă ”disputa” de la Liverpool, în condițiile în care Vladimir, fan Chelsea, a susținut ”tunarii”. Costin și blogerul Alex Ciucă au împărtășit pasiunea pentru ”cormorani”. Inițial neutru, în ciuda legăturilor ”istorice” dintre Liverpool și Petrolul Ploiești, echipa pentru care suferă, Mihai Toma a fost ”gunners” sâmbătă seară! N-am tras lozul câștigător.

Urmărește-ne pe Google News