ComenteazăIoana s-a apropiat de lumea judo-ului pe vremea când avea doar 12 ani. ”La acea vârstă, mi-am pierdut tatăl. Am simțit că nu mai am protecția pe care o aveam când trăia el, așa că am ales să fac un sport aparent dur. Așa credeam eu că este judo-ul, înainte de a începe să-l practic. Plus că, fiind mai băiețoiacă din fire, credeam că, dacă mă voi apuca de judo, voi reuși să-i bat pe băieți! După ce am deprins tainele acestui sport, mi-am dat seama cât de mult te ajută judo-ul să te pregătești pentru viață”, a explicat Ioana pentru Sportnews.ro. Sportul în kimono l-a practicat până la vârsta de 23 de ani, când s-a retras din activitate de la categoria 72 de kilograme. A urmat un parcurs poate neașteptat, dar pe care nu-l regretă.
A ajuns la Hidrotehnică
”Toată lumea se aștepta să mă îndrept către Institutul de Educație Fizică și Sport. În cele din urmă am ajuns la Hidrotehnică. După absolvirea facultății, am lucrat câțiva ani buni în domeniu, dar se vede că destinul m-a adus tot către prima mea dragoste, judo-ul”, a povestit Ioana Babiuc.
”La un moment dat, m-am întâlnit cu unul dintre foștii arbitri care au oficiat și la meciurile mele. M-a întrebat dacă nu sunt interesată în a face un curs de arbitraj. Așa a început cariera mea în arbitraj”, a adăugat ea. De la începutul anilor 2000, a primit dreptul să arbitreze la nivel continental apoi la nivel internațional, fiind astăzi una dintre cele mai cunoscute și respectate arbitre din lume.
”Când sunt pe tatami, mă simt excelent. Trăiesc pentru lumea judo-ului, care mi-a oferit satisfacții nemaipomenite”, transmite Ioana.
Când vine vorba despre sportivii români, preferă echidistanța. ”Chiar dacă nu-i arbitrez niciodată pe sportivii români, pentru că trebuie să dăm dovadă de neutralitate, pot spune doar atât: avem o generație foarte valoroasă, cred că ne va reprezenta așa cum trebuie la Jocurile Olimpice de la Rio”, a încheiat Babiuc.