Stancu stătea câteva săptămâni pe an în satul Mica, la 5 km de Piteşti, acolo de unde este originară familia sa. “Nu făcea boacăne. Era cuminte şi respectuos. Alţi copii aveau câte o maşinuţă, un ursuleţ… El stătea numai cu mingea. Şi la masă avea mingea lângă el”, a declarat Ioana Stancu, tanti Gica pentru apropiaţi, bunica stelistului. Femeia păstrează cu sfinţenie un tricoul pe care Bogdan i l-a făcut cadou. Bătrâna a profitat de ocazie şi i-a transmis atacantului din Ghencea un mesaj emoţionat înaintea meciului cu CFR Cluj: “Mamaie, dă un gol pentru mine şi pentru cei din sat! Suntem alături de tine, mamaie, să fii cel mai bun!”. Primarul Bascovului, Gheorghe Stancu, văr cu tatăl jucătorului, îşi aminteşte că Bogdan, pe atunci doar un puşti, juca pe maidanele din jurul satului împreună cu oameni în toată firea.
În copilărie, folosea mingi de gumă
“Juca pe izlaz în echipă cu seniorii, în campionatul sătesc. Foloseam mingi de gumă şi eram desculţi! Tatăl lui era jongler mare, avea viteză şi şut. În schimb, Bogdan se plasa mereu bine! În cinstea lui, maidanul e botezat Bogdăneasa“, a povestit Gheorghe Stancu. El vrea să-l facă cetăţean de onoare al comunei pe Bogdan.
Familia atacantului, fotbal pe pâine
În familia Stancu, fotbalul e la mare preţ. Bunicul fotbalistului, nea Mirică, era un microbist împătimit şi un bun cunoscător al Pronosportului. Tatăl, Nicolae, care a murit când Bogdan avea 15 ani, şi unchiul Onuş erau între cei mai buni fotbalişti din comună. Fratele lui Bogdan, Vali, a jucat în Cupa Satelor, iar vărul Alexandru a evoluat pentru AS Valea Ursului, în campionatul judeţean.