ComenteazăOrădenii, la care Romică Pașcu era conducător, au ratat promovarea în prima ligă, performanță atinsă însă în sezonul următor, iar formația din Anina a retrogradat în al treilea eșalon.
Porumboiu (stânga) și Crăciunescu se ceartă mereu pe teme de arbitraj
A vrut să-i aplice un cap în gură!
”Am fost primul care a ajuns la Crăciunescu. I-am pus ambele mâini în piept. L-am ținut așa, ca să pot să-i aplic un cap în gură! În timp ce eu mă pregăteam, din lateral a venit însă un altul, care i-a dat un pumn! Crăciunescu s-a smucit, iar eu am rămas în mână cu ecusonul și o cu bucată din echipamentul lui. Greșeala lui a fost că, în loc s-o ia la fugă, să sară gardul, a intrat în plasa porții! Acolo, n-a mai avut scăpare! Am fost și eu victimă! Milițienii care au venit să-l salveze, să-l scoată pe Crăciunescu din mâinile noastre, m-au lovit. Practic, unul dintre ei m-a «scalpat»! Mi-a smuls mustața cu tot cu piele!”, spune Schinteie. Ecusonul și bucata de pânză sunt ținute acum la loc de cinste, în casa bănățeanului (foto, jos).
Salvat de soldați și de un milițian
”Câtă bătaie am luat la Anina, când eram înconjurat de 3.000 de mineri în centrul terenului… Era în 81. Am văzut moartea cu ochii! Mă ţinea unu de păr, de n-atingeam pământu: «Bă, ţi-am zis c-o să-ţi beau sângele, futu-ţi Dumnezeu mă-tii! Le dădusem trei jucători afară. M-au salvat nişte soldaţi şi un miliţian. S-a culcat pe mine, că nu puteam să duc până la capăt!». Crăciunescu a crezut că nu mai apucă să-şi vadă copiii: „Când mă uitam în oglindă îmi plângeam de milă!”, povestea Craciunescu, pentru ”Evenimentul zilei”, în 2011.
Așa arată stadionul din Anina
Stadionul Minerul. Foto: turism-anina.blogspot.ro
Fotografii: semeniculvaliug.blogspot.ro
Acum ceva timp, ProSport a reconstituit evenimentele din noiembrie 1980, de la meciul Anina – Bihor 1-1, despre care fostul mare arbitru spune că ”a fost cel mai cumplit moment din cariera mea”.
Ion Strein, atunci locotenent şi adjunct al Miliţiei Anina, cel care a jucat un rol principal în acele evenimente, a povestit: ”Domnule, ce să mai vorbim, Crăciunescu a tras tot meciul cu Oradea! A dat doi oameni afară de la Anina şi le-a anulat un gol pentru ofsaid după un şut de pe la 40 de metri. Asta, e drept, pe semnalizarea tuşierului Tăbârcă… S-a terminat 1-1, iar la final lumea revoltată a rupt poarta care dădea spre teren”.
Povestea curge uluitor: ”Alţii au sărit pe la colţul de la corner. Cu toţii au năvălit către arbitru. Eu aveam doar vreo şapte miliţieni cu mine, că ăştia eram cu toţii la post… Norocul a fost că la meci au venit şi vreo sută de militari în termen, de la Brădet, cu însoţitor, iar eu, care am simţit că va fi groasă, i-am anunţat din timp să mi se alăture imediat după meci”.
”Deci lumea, furioasă, s-a năpustit către Crăciunescu şi către tuşierul care a ridicat steagul la gol. Şi, credeţi-mă, n-aţi vrea să ştiţi cum arată o mulţime furioasă şi incontrolabilă! Mulţi dintre ei mineri, chiar dacă nu în uniformă de lucru, dar care înainte de a veni la stadion treceau pe la bodegă şi luau ceva în nas… Până să ajungem noi lângă ei, să-i protejăm, şi-au luat câţiva pumni şi picioare. I-am înconjurat repede şi i-am băgat în poarta dinspre terenul de zgură. Încercam să-i protejăm, că era plasa în spate. Nu mai spun câţi pumni mi-am luat şi eu… N-aveţi idee ce a fost! Era bătaie între noi, miliţienii şi soldaţii care apăram arbitrii, pe de o parte, şi mulţimea furioasă de cealaltă parte!”.
Fostul ofiţer, care peste ani avea să devină chiar şeful Poliţiei Caraş-Severin, continuă: „Doi dintre atacatori s-au dus prin spatele porţii şi loveau arbitrii prin plasă. De fapt, numai unul îl lovea, că ălălalt, unul Petcu, înarmat cu o sulă, îl înţepa pe Crăciunescu. I-am dat un picior în piept celui care lovea, dar mi-am prins pantoful în ochiul plasei şi am rămas desculţ. Până să mă încalţ, au tăbărât iarăşi pe arbitri. Atunci le-au dat zdravăn! Am reuşit să-i scot pe arbitri, dar nu pe poarta de intrare pe teren, ci prin spatele arenei. I-am dus la depozitul de dinamită, care e pe deal. I-am băgat în maşina Poliţiei şi am plecat cu ei la spital”.
Vestea că arbitrii îndrăzniseră să ”tragă” cu oaspeţii s-a răspândit în Anina cu iuţeala fulgerului. ”Când am ajuns la spital – continuă Ion Strein -, să-i ia bolnavii la bătaie! Deja toţi aflaseră ce fusese la stadion… I-am adăpostit repede în camera de gardă, unde au intrat pe mâna medicului”.
Cornel Copăcean era antrenor secund la gruparea din Anina în acel sezon: ”Nişte măgari, domnule, în frunte cu Crăciunescu! Au fost pe faţă contra noastră. Ei spuneau că au dormit la Orşova înaintea meciului, dar la noi se auzise că, în seara dinaintea meciului, fuseseră la Herculane, la masă cu cei de la FC Bihor. După ce ne-a anulat golul, ridicând fanionul, m-am dus la tuşierul ăla, Tăbârcă, şi l-am întrebat cum de a văzut el ofsaid acolo. Ştiţi ce mi-a răspuns? «Daţi-mi voi o primă mai mare decât îmi dă Bihorul şi mai discutăm!». Şi ce căuta Mitică Dragomir în tribună la meciul ăla? El era prieten cu Romică Paşcu, de la Bihor, ce să caute la Anina dacă nu era treabă murdară la mijloc?”.
”Eu am venit atunci la Anina, ca să văd Bihorul. Urma să vin conducător la Oradea, după ce mă dăduseră afară de la Vâlcea. Ştiu că, după fluierul final, Romică Paşcu a fugit glonţ la vestiare şi s-a închis acolo”, Dumitru Dragomir – fost șef la LPF.
7 etape de suspendare a terenului a primit Minerul după meciul cu FC Bihor
Minerul Anina a prins ”optimile Cupei. Azi e la județ!
Minerul Anina s-a înfiinţat în 1928 şi a promovat prima oară în Divizia C în 1964, după un triplu baraj cu Minerul Aninoasa. În liga a doua ajunge în 1968, după un turneu de baraj la Cluj-Napoca. În 1971 și 1972 termină pe 5, cea mai bună clasare. În 1975 retrogradează, dar revine în liga a doua în 1978. Cea mai bună performanță a formației roș-albastre s-a consemnat în 1969, când formația a prins ”optimile Cupei României. Pe 12 martie 1969, i-a eliminat Steaua, 1-2 într-un meci disputat la Craiova. Steaua a cucerit atunci trofeul, 2-1 în finala cu Dinamo. În 1981, echipa retrogradează în ”C”, de unde nu va mai urca vreodată.
Acum, Minerul Anina, din 1995 în liga a patra, evoluează tot pe terenul ”Minerul” (1.000 de locuri).
Acum, AS Minerul Anina e în liga a patra din Caraș Severin, locul 6, din 13! Arimiea, Bozgan, Cârdei, Curcudel, Doroi, Ieremciuc sau Apolo Moldovan apără culorile echipei președintelui-antrenor Marian Mesinschi.
”Tim”, ai uitat de unde ai plecat?
În lumea fotbalului, Anina este cunoscută prin “Scandalul Crăciunescu”, dar de la Anina a plecat în fotbalul mare și Ioan Timofte (48 de ani, ex-Poli Timișoara, FC Porto ori Boavista, 10 selecții și un gol la națională). Conform presei cărășene, ”Tim” ar fi uitat cu desăvârșire orașul din care a plecat. Fostul internațional a promis în repetate rânduri că va ajuta activitatea fotbalistică de la Anina. Și-a uitat însă promisiunile imediat ce acestea au fost făcute.
Ioan Timofte
S-a închis mina, s-a dus și fotbalul!
Anina este un oraș din Caraș-Severin preponderent minier, care s-a dezvoltat în jurul exploatărilor de huilă. În perioada de după 1989, a înregistrat un puternic regres economic. La fel și fotbalul!
Intarea în mina Anina! Fotografii: www.argument-cs.ro
Exploatarea de cărbune a fost deschisă în 1790, la sfârşitul secolului trecut ajungând să fie cea mai adâncă din Europa, cu orizonturi de exploatare până la de un kilometru şi 250 de metri. Explozia din 2006, produsă la peste 800 de metri adâncime și în care au murit 7 mineri, a fost lovitura decisivă. Mina a fost închisă, fiind considerată nerentabilă şi periculoasă. Mina Anina, măcinată de vreme, de hoţii de fier, ar putea fi reactivată de administrație locală. Conform www.argument-cs.ro, e vorba despre un proiect pentru transformarea Minei (Puţul 1) în Muzeul Mina Anina.